A plecat cum a plecat,
Insa foarte-ngandurat
Si-ndoit in sine tare,
Daca, unde merge, moare ?
Dar mai tare-l chinuia
Setea, foamea cea mai rea,
Ca mergea cate-un minut
Si un ceas cade-n sezut.
Se-ntalneste dupa-o mila,
Cu berbeacul Behaila,
Zis asa pentru ca spune
Singur, cum il chiama anume>
Beee ! si bea! si bea! si bea!
Si cu capul sus, mergea,
Tuns chilug pana la coada,
Darar cainii sa nu-l roada !
Cu cornitele pereche,
Colacel dupa ureche,
Care behaia oieste
Si-ntreba pe romaneste>
-Nu stii, dom-le , de vanzare
Patru sute de mioare ?
Sa le cumpar de neveste -
Ca la mine loc mai este.
Ii raspunde un arici
Dintr-o tufa de urzici>
-Nu-i aici
Ia-o catre miaza-noapte,
Pe un drum cu mere coapte,
Ca acolo este-un rau
Cu o apa pan-la brau
Si o melita turbata
Ce n-adoarme niciodata
Meliteaza, dand din plin,
Ca-n fuiorul cel de in.
Cu satarul ei taios
Bate des de sus in jos -
Cum fac babele pe arii
Usurandu-l de puzdarii.
Dincolo de ea, la soare,
Este o adapatoare
Unde vine Ion Cutare
Cu o mie de mioare.
-Nu te duce mai amice !
Aricila ii mai zice,
Ca pana la ea te tae,
Curge sangele parae.
Sa mori tanar pentru o oae ?
Ai de tine atata mila,
Behaila, Berbecila.
-Ba ma duc, ca sunt voinic,
Nu am frica de nimic.
Si cum zice, se si duce.
Oile sa le apuce,
Dar se-ntoarce jumatate,
Retezat frumos pe spate,
Coada si doua picioare,
Ca i-a trebuit mioare.
Si-atunci vesel, Dalior
Face focul repejor,
Intr-un par din gard l-nfige
Si mi-l frige, ma , mi-l frige,
Si-l mananca, fericit,
Ca puterea i-a venit.
Si porneste de indata,
Catre unde ii arata,
Fermecata lui sageata,
Catre tara Morunglas,
La mecetul lui Masgras.
|