Margineanu-n capul mesii,
Langa rudele miresii,
Si de-a stanga Milei, care
E aleasa lui sub soare,
Chiar din leagan din nascare,
Scapara de bucurie
Ca si-a luat de-acum sotie,
Fir-ar inchinat sa fie,
Cum e precista-n icoane.
Ca ea-n lume nu gasesti
Nici in targ la Bucuresti
Unde-s curtile domnesti.
Margineanu Dalior
Des gusta dintr-un ulcior,
Si se lauda ca el
S-a intors de la razbel
Cu o prada foarte mare,
Care "nchepe"-n pozanare !
Mai "precist", o margeluse
Mare cat o corcoduse-
Care are vraje-n ea
- O margea ? Are Pilotia mea
Zece! S-au si desirat,
Si le tine pe sub pat,
Striga unu, Malai Mare,
Din cinstita adunare.
-Iaca vorba ! Cine n-are !?
Sar femeile, si ele,
Dand cu destele-n margele.
O margea nu-i lucru mare.
Si incep sa zica toti
-N-are minte,
Ori ne vinde
Sa ne prinda ca e "ot".
-Ia stati, bre, ca n-am spus tot.
Puneti-va frau la bot,
Ca de nu ma supar rau,
Nu ma credeti natarau,
Ca nu stiti voi ce putere
Am acolo la muiere,
Intr-un bob de margeluse
Mare cat o corcoduse,
Si cu gene si sprancene
Ca un ochi de cotofene.
Si spre Mila arata,
Pe obraji o saruta,
Si mai tare se-mbata.
Si luand vadra de urechi
Plina varf cu vin stravechi.
O punea la dinti temei,
Rasufla in fundul ei.
Potolindu-si deci, maseaua,
Iar spunea cum e margeaua
Nazdravana, fermecata-
Poruncesti, si face-ndata.
|