| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Nunta de piatra
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nicolae Bucur Manatorul
|
|||
|
|
|||
| Si mergand ei, vad deodata Cum din bezna se arata Lume multa, mult popor, Oameni ca si Dalior, De tot felul, hazi, frumosi, Adunati ca-n targ, la Mosi, Insa, multi si nemiscati, Ca-n aluat de moarte, dati. Se tot uita Dalior Stau ca barza-ntr-un picior, Si cu gura larga-n bot. Vor sa strige, dar nu pot, Ca in visele acele Cu talhari, cu draci sau Iele. De altfel, pamanteni, se pare, Imbracati de sarbatoare. Unii chiar calari pe cai, Altii stand. Se vad doi crai Cu ciubere-n cap, de-arama, Ca la "ipiscepi", bag seama, Nemiscati ca niste moaste Parca-ar zice ca-i cunoaste. Seamana ? Nu sunt cumva Craii de la nunta sa ? Fiindca-i vezi, cum stau la masa Ca la nunta lui de-acasa, Cufundata-n vis, ramasa. Dar camila ? Ha, camila ! Rumega, batu-o-ar mila ! -Seamana, dar nu sunt ei. Sunt fatati de Pacabei, Sunt de piatra, Este cea mai piatra-piatra, Buna s-o zidesti in vatra, Sau pe dealuri, la cetate, Au doar chip de vietate. Gerul, foamea, nu-i mai doare. Nemiscati, stau in picioare, Si nu pleaca nicairi, De i-ai trage de braciri Tot ce vezi, e numai chip De pietroaie si nisip. I-a facut un mester mare, Unul, Pacabei, din sare Si din var Si din zahar, La porunca, cum ti-am spus, Alui care sade sus. Hai sa mergem inainte, Fiindca Vega nu te minte. Si mergand si mai departe, Printre mii de fete moarte, Vad si preoti cu potcap Si osteni cu cani pe cap, Iar la margini i se pare Ca-a zarit pe nunul mare Si pe Nuna, uite-asa, Nunii de la nunta sa, Cu supunere-adunati Langa Domnii Imparati, Oaspeti mari, care-au venit Pe trei mari, din rasarit. Nu lipseau nici bucatarii, Nici flacaii, negre plete, Si nici guresele fete, Care-acuma, zeci si sute, Speriate, fug, si mute- Si-altele, trantite jos, Pe-asternut de par frumos, Desgolindu-si peste vatra Aburitii sani de piatra- Osanditi de Pacabei Sa nu tina lapte-n ei. Si deodata O lumina-n el s-arata ! Nunta lui I-aicea, toata, De la Grapa stramutata In acest scarbavnic beci Plin cu vant si lilieci, Cufundata in mahnire, Mustratoare din privire. Sa nu zici ca se-nselase, Dar i-aici si Nea Nastase, Cu cimpoiul lui de gat, Stana sta, Tacea Si, atat ! - Nea nastase, cimpoiere, Oh, daca-ai avea vedere Sa ma vezi cum am venit Sa va scot din loc cumplit, Sa ucid pe ucigas In spurcatul lui salas, Sa va-mbun, Iar la nunta sa v-adun, Ca un leu sa ma razbun. Stea din frunte , ia aminte, Arde-ti focul inainte Prin aceasta bezna grea Sa gasim pe maica mea, Ca mi-e dor sa mai sarut Gura care m-a facut, Si s-o rog sa nu ma certe, Despre toate sa ma ierte, Ca n-am vrut Toate cate s-au facut. Si cu Vega-n fruntea lui, Prin flamandul muntelui, Cu istetul cocosel Dupa el ca un catel, Cata, striga, scotoceste, Dar pe maica n-o gaseste. Mii si sute de statui Trec mareu prin fata lui- Si cu greu isi face loc, Parca-ar fi la iarmaroc. |
|||
Pune poezia Nunta de piatra pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |