Zice Vede Tot - Stapane,
Puii mei cui vor ramane ?
Ca ma stii ca sunt vadan,
Implinesc la Pasti un an.
Dar Prigorul- Suntem frati,
Desi de demult certati.
Prostul obicei al tau,
Eu nu-l rasplatesc cu rau.
Deci, marite, nu te teme,
Ca eu am destula, vreme
Sa-ti hranesc puisanii tai
Cu brabeti de-i natarai.
-Numai carne de Prigor
Nu le da , ca de-asta, mor
Chiar si eu de doua ori,
Am mancat vreo trei prigori,
Dar si-atunci, cu scarba mare,
C-am zacut de galbinare.
- Jur pe Dumnezeu,
Ca prigorii, deci si eu,
Avem carnea cea mai buna,
Si cand zic, nu spun minciuna.
-Nu va mai tot laudati,
Voi sunteti de-acuma, frati.
Si tu Vede-Tot, la fel.
Drepti ! Plecarea la razbel !
-Dalior, stapanul meu,
Si la bine si la greu,
Iaca, plec. Va las cu bine.
Ai incredere in mine,
Ca eu, chiar de-ar fi sa mor,
Vin si mort la tine-n sbor,
Si-ai sa afli, Dalior.
Deci, largindu-si intr-o clipa
Uriasa lui aripa,
Prinde ca de-atatea ori
Cerul tot in subtiori,
Si s-arunca drept sub soare,
Si, vaslind prin bolta mare,
Se facu cat o albina,
Si-apoi scapata-n lumina.
Si se duuuuse ! Vremea trece.
Noua luni trecura, zece-
Ba e anul Nu mai este
De la vultur, nici o veste.
|