Ajuns la doua porti
Ca la cimitir, la morti.
Ruginite, -nsangerate,
Si manjite cu pacate.
Parca puse sa desparta
Lumea vie de cea moarta.
Porti de fier cu trupul drept,
Cu opt lacate pe piept,
Cat ulcioarele de mari,
De la diavoli-faurari.
Ce sa faca, cum sa treaca,
Ca nu-s portile o leaca,
Ci intinse de ciocan
Din pamant pana-n tavan-
Dar ceva pe ele scrie,
Ca pe usi la Primarie.
Dar ce scrie, naiba stie,
In trei limbi, tustrele grele
Ca durerea de masele,
Din acelea, ci-ca, sfinte,
"Vorovite" mai-nainte
De popoare din morminte.
De -ar fi numai ele, ai zice,
Dar mai e ceva, amice.
Cand se uita el mai bine,
Chiar ca-i vine
Sa lesine.
|