Dupa ce s-a ospatat,
Eh! o data a strambat,
Semn ca traista si-a legat.
-Sari aici, pe creasta mea !
Si-a-nceput din solzi sa dea
Ca o pasare din pene,
La-nceput, mai fara lene,
Iar la urma, mai domol,
Cand gasi ca-i hornu gol,
Dupa-un mestesug al lui,
"Cum prin teava sa te sui"
Lins
Si-ntins,
Paienjeneste,
Iar la urma, si serpeste,
Uns de-ajuns
Si imbalat,
Lunecand ca prin aluat,
Ca omida cea neroada,
Cand pe burta, cand pe coada,
Drept in sus,
Cum Negrusa jos i-a spus.
Si de vineri pana luni
Sa pleznesc, de spun minciuni,
Omul a calatorit
Prin cotlonul tainuit
Pe balaurul cumplit.
Iar in ziua care trece
Din a noua in a zece,
Se zareste o lumina
Strecurata si putina,
Sus, in noapte, ca o stea,
Si grabita catre ea.
Pipaind cu limba-furca,
Urca Lambru, urca, urca.
-Lambrule, vad o lumina.
Simt in nari miros de cina.
-Pai, e semn ca la doi pasi,
E stapanul, manca-l-as.
Gata, eu am terminat
Si-l arunca cu-un scuipat,
Pciu ! cu calaretul drag,
De-l lipeste sus pe-un prag.
-Lambrule, te-ntoarce-ndata
Jos in groapa tie-ti data.
Ca de-acum ti-arunc mancare
Cu ciubote in picioare.
Si, de nu mi-o merge rau,
Iti arunc si leacul tau.
-Tulai, Doamne, pot sa gust
Din Masgras, o tara must ?
Si zicand asa, il bate
Ca pe-un fratanel pe spate,
Si, pe-o piatra afumata,
A si pus picioru-n data.
-Cucurigu, Cotcodac !
Eu acuma ce mai fac ?
Zice cocoselul bland,
De la serpalau scapand.
-Cotcodace,
Traiesti, drace ?
Bine-mi pare,
Ca muream de suparare.
|