Cand sa plece, deodata
Da cu ochii de sageata.
-Tu, Sageata a lui Masgras
Care-n pasare te-a tras,
Incotro e tara lui ?
Taci fetico ? Pai se poate ?!
Si din Vede-Tot o scoate,
Si-apoi iute, fara preget,
O aseaza pe un deget
Ca sa stea in cumpanire
Pe mijlocul ei subtire,
Si-apoi striga > -Tu, sageato,
Samcelato
Fa, Spurcato,
Incotro e casa ta ?
N-auzi tu, vorbesti au ba ?
Hii ! Intoarcete cu ciocul
Catre unde-ti este locul,
Catre coarda ce te-a tras,
Catre Domnul tau Masgras.
Insa Dalior, vazand
Ca sageata n-are gand
Sa se tulbute din loc,
Zicea> -Te arunc in foc !
Si se cata de amnar
-Stai tu, te arunc in jar
Iute, 'nveninatul cioc
Se urni. Batand pe loc,
Se inscrise roata, roata,
Aratand spre lumea toata
Colo Colo In sfarsit,
Baterea s-a mai rarit,
Si inghetata a ramas
Catre coarda care-a tras,
Catre casa lui Masgras,
Din tinutul Morunglas.
-Vasa zica stai asa
Si ocheste drept, pe ea,
-E spre pomul ruginit.
Asta nu-i la rasarit,
Mai"precis" sa fie spus-
Jumatate spre apus.
Gata, Prigoras, m-am dus.
Salut,
Nu mai stau nici un minut.
De mai stau si nu ma duc,
Eu ca gardul ma usuc.
Deci, acuma, repejor,
Ma baiatule prigor,
Sa-mi aduci de jos din sat,
Tot ce-i bun pentru mancat>
Mancatura pentru gura,
Pita dulce si friptura,
Si-un clondir cu bautura.
Baga-n traista cat cuprinde
Ca sa am la drum merinde.
Si sa-mi dea dijmasii mie,
Si-un cal bun de calarie
Foarte bine potcovit.
Prigoras, ai auzit ?
Si ciubote de-ncaltat,
Desi pintenii mi-au luat.
Iute sboara, deci, prigorul,
Licarindu-si ochisorul.
Si cum sboara, a si venit,
Ca e harnic la slujit.
-Zice sa le dai parale,
Dar nu d-ale
Dumitale,
Galbene, dracovenesti,
Nestiute-n Bucuresti,
Lei
Scosi din iad de Pacabei,
Ci arginti
Cuminti
Cu zimti,
D-aia care-i cerci in dinti,
Luati cu sapa si cu coasa
Pe sub munti la Copacioasa.
Mai dadeau din gura ei,
Ca haleala daca vrei
Sa ceri de la Pacabei
Auzind s-a tulburat
Dalior,
Si se gata de plecat.
-Ce cred ei, ca am sa mor ?
Nu le las mosia, lor!
Eu cu mine nu te iau.
Alta slujba tie-ti dau >
Sa te sui
La muntii Sui
Unde-s copilasii lui
Si la mine sa-mi trimiti
Trei din cei mai rasariti,
Mai vartos pe-acel cu har
Pe micutul Canepar,
Ca sa-mi fie servitor
Cum mi-a fost si tatal lor.
Gata am plecat- si pace-
Tu incolo , eu incoace.
-Cum, stapane, pleci pe jos
Ca oricare paduchios ?
Unde-i calul tau focos,
Dar trasura cea cu cai ?
Nici pe aia n-o mai ai ?
Stai stapane un minut,
Tu, in maini cat ai avut
Pe vrajmasul Pacabei
De la gatul Dumneaei,
Nu ti-a dat prin cap sa-i ceri
Minte multa, nu puteri ?
Minte daca-ai fi avut
Tu atunci i-ai fi cerut
Paine multa cu naut
Sau trasura cu multi cai
Tu nimic sa nu le dai
Nici graunte, nici susai -
Numai apa puturoasa
Trasa-n teava de sub casa.
Dar asa, ce-ai castigat ?
Pleci la moarte, nemancat ?
Aur, coarne, gainat-
Nu-ti prea dau la burta, sat.
Iar acum
Nu plecai flamand la drum
Si descult
N-am vazut ca tine, multi.
-Chiorule, cu mintea-n coada,
Oratanie neroada,
Tu, cu sfaturi
Vrei acuma sa ma saturi ?
Dar nu este prea tarziu ?
Fara tine n-am sa stiu
Cat am fost de slab la minte
Mai-nainte ?
Eu de ganduri vreau sa scap,
Si tu iar ma bati la cap.
Ca ciubota esti de prost,
Sau ca mine, cand am fost.
-Ia-ma Dalior, cu tine
Daca vrei sa-ti mearga bine.
Ca si eu, pe drum, ti-oi prinde
Muste multe, de merinde
Sioareci,
Si-alte limbotine,
Ca stiu vanatoarea bine.
Eu o data chiar am prins
Pe un camp de-un metru nins,
Un guzgan mai inghetat
Si l-am papat.
-Chiorule, prigorule !
-Ce vrei, Daliorule ?
-Usi, de-aci, ca chem pisica,
Si te face de nimica.
Du-te unde te-am trimis !
Pis ! Pis!
Si luand suba pe spinare,
Traista goala cu mancare,
Palosul la cingatoare,
Frant asa pe jumatate,
Daca-ntreg nu se mai poate,
A iesit in drumul mare,
Spre copacul ruginit,
Cum sageata i-a vorbit,
Si-deacolo mai departe,
Ori la viata, ori la moarte.
Si opinci de fier si-a pus
Si-a pornit catre apus,
Spre apus, spre asfintit,
Catre unde a zarit
Norii cum se-ngramadesc
Ca-ntr-un targ de nori, ceresc.
|