Si s-a asezat sa geama
Langa piatra ce-a fost mama,
Cuprinzand-o-n brate tare,
Sarutand-o pe picioare.
-Cucurigu ! Cotcodac !
Eu acuma stiu ce fac.
Eu ma culc, ca pe pamant
Este ceasul nostru sfant,
Cand cocoasele, plavanii-
Facem nani.
-Culca-te, si eu la fel
Cocoselule, catel,
Fruntea-n palme si-a razimat
Peste palosul culcat,
Cu obrazul pe maner
Si cu pieptul peste fier.
Tot ce-a fost s-a stins usor
Doarme, bietul Dalior.
Si dormind el, ce visa ?
O visa pe maica-sa,
Desfacandu-se din stei
Si venind pe pasii ei.
Si cu gura ei cea sfanta,
Cum il vede, ii cuvanta>
-Fiul mamei Dalior,
Iti spuneam sa stai usor,
Sa nu faci ca broasca-n tau,
Ca sa-ajungi din rau, mai rau.
Fiul mamei Marginean,
Unde-ai fost acum un an,
Cand ne luara ? Unde-ai fost ?
Nu mai joci, copile prost ?
Te-am tinut in burta mea
Sapte ani. Mai trebuia,
Ca ia uite ce-a ramas
Din averea mea de-acas.
Nici cenusa de la soba,
Nici cat praful de pe toba
Au, au, au !!!
Cum putura sa ne-nfrunte,
Sa ne faca pietre-n munte ?
Au, au ,au !!!
Nunta toata ti-au mancat,
Prada, ploilor, ne-au dat.
Unde este Pacabei ?
Nu mai e la gatul ei ?
Of ! a dracului catea
Ca nu este aici nici ea,
Milo Dascalu ot Grapa
Jos la dreapta cum treci apa.
Imi sareai ca tapu-n hora.
Te-a vandut copila nora.
Au, au, au !!!
Cazaciuoc tu nu mai vrei ?
Joaca-acum cu canta ei.
Au, au, au !!!
-Hai, mamico, hai acasa,
Tara pietrelor o lasa !
Ii zicea el, ca s-o faca
Sa mai taca.
-Nu pot merge, fatul meu.
M-a cuprins un farmec greu.
Nu mai sunt ce-am fost in viata.
Sunt o lespede de ghiata.
Iar ce vezi e numai chip
De pietroaie si nisip.
Numai moartea celui care
Ne-a pierdut, va fi in stare
Sa ne scoata din mormant-
Ca eu, maica, moarta sunt.
|