Un Christ schilav, vopsit pe-o cruce strimba, De vint, de ploaia toamnei spalacit. Pazea cu ochiul trist si ratacit A drumurilor cenusie trimba.
Sub el si-a-ntins oglinda miscatoare Un lac : acum se uita lung in ea, isi vede trupul slab - pe cap o stea, in mina un zugrav i-a pus o floare.
Icoana lui de veacuri pironita, Cu ochii de martir mintuitor, Nu-nduioseaza nici un calator
Ce trece sub privirea-i chinuita
Si pe al meu crestet stinsa sta lucirea Nadejdei, azi simbol fara-nteles, in mina tin o floare ce am cules Din cimpul unde creste amintirea.
Acolo doar mai pot gasi tacerea Cu care viata trista imi imbin, Si ca-n adincul unui lac senin, in minte-mi oglindesc mereu durerea.
|