Sub balconul de glicine Ti-au cintat de-atitea ori Languroase mandoline, Cu refrenuri de suspine Si suav parfum de flori.
Pe terasele-n cascada Luna risipea argint, Si departe o naiada Peste lac voia sa vada Adincimile ce mint.
Din aleiele boltite, De pe tainice carari, Vin arome-nvapaiate, Calzi fiori de voluptate Si ecou de sarutari.
Totusi, mina ta iubita Niciodata n-a lasat Grije vintului sa-nchida Usa, ce zimbea-n Horita La balconul fermecat.
O hlamida de rugina Peste parc s-a resfirat, Si manunchiuri de sulfina Ca reflexe de lumina Pe poteci s-au scuturat;
Cintul tristelor mandole A ramas fara sfirsit, Nu mai trec pe lac gondole, Nici pe valuri barcarole, Si rapsozii au murit.
Sub balconul de glicine Care azi s-au ofilit, Sub balconul de glicine Infloresc mereu suspine
|