Compasul pasului scartaie pe hartia zapezii -
Soarele poarta ochelari cenusii d'asta toamna.
A latrat in sat un caine a partie.
Stire neagra: ciorile - pe ziarul zarii
Apoi, liniste, liniste, liniste - ca'n noptile mele polare.
Stalp de telegraf, imi canta 'n cestile urechilor tacerea -
Iepure 'n copca, nametit, - sufletul -
Singuratatea 'ncepe sa ma degere.
Cine m'aduce 'n fiecare zi p'aici ?
Cine m'a surghiunit in campia Munteniei ?
Fara amici, far'o aripa de femee, nici amintiri albastre, -
Lectura: colectia zilelor - aceleasi - si gazeta de seara a cerului.
Eu nu m'am bucurat de fata Cezarului, ca Ovid -
Eu n'am vrasolit rochiile Europei, ca Bonaparte -
Din carul de carte ce-am invatat
S'a ales vid.
O, dac'as sti ca astrul fruntii mele
Nu va topi 'ntr'o primavara troienele ce ma sufoca,
As trage 'n inima mea ca 'ntr'o foca
Sa scriu ultimul suspin cu stele de cerneala rosie
|