Departe, frate, departe, departe, insa nu foarte -intre viata si-ntre moarte, departe, frate, departe,
departe, insa nu foarte, sub un cer cu stele sparte, treceam singur pe coline, calul meu murea sub mine
si eu mort in seaua lui: cobor dealul parca-l sui; arsita mai mult ma-ngheata si-i noapte de dimineata.
Iar in cer era devreme, moartea mi-a zis nu te teme. Moartea mi-a zis nu te teme, ca in cer inca-i devreme.
Luna cand iesi din rau, ea-mi tinea calul de frau -sa pot trece-n ceea parte departe, frate, departe
Departe, insa nu foarte.
|