In curtea pasarilor adormise.
Un val de pene vii o-acoperise
Si se scurgeau de-a lungul ei ca-n vis;
Cuptorul plin cu suc aprins al soldului
Facea sa creasca painile imboldului
in trupul ei ca floarea de cais.
Cocosul, ca un trandafir mai mare. Cu creasta grea si rosie de soare, Pe sanii ei rotunzi s-a asezat; S-a-nfipt-ntreg in ea si cu aripele Aduna-n fulgii lui de aur clipele Ce pe sub pantecu-i puternic baL
S-a desteptat, e drept, cenusereasa; Dar, cand simti ce s-a-ntamplat, ramas-a Asa cum se trezise, neclintit; De teama sa n-o vada goala soarele Sta nemiscat sub pasari cu picioarele Si sub cocos cu sanu-acoperiL
Albi porumbei si albe porumbite
Printr-ale parului desprins suvite, Pe dupa gat, si-apoi din loc in loc, Pe langa trupul in bataia vantului Si intre curba lui si a pamantului, isi cuibaresc chemarea lor de foc.
Fiinta ei tremuratoare tace Si-asculta cum pe sine se desface In vietatile din jurul ei; La randul lor ele-si surprind dorintele Cum isi infig in carnea ei semintele Si se deschid ca florile de tei.
Pamant, caldura, apa si verdeata, Cu-o noua si navalnica viata, Se misca-n ritmul lor clocotitor; Cenusereasa isi dilata narile Si cerceteaza, astfel, zarile Ce-ascund pe-al imparatului fecior.
|