Ah, sufletu-mi, vultur cu aripi deschise, Dispare-n vartejuri albastre de vise,
Cuprins de fiorii Schimbarii de albe extaze cu norii!
Si fara sa-i pese de-i pace, furtuna, Desfriu de lumina sau bezna nebuna,
Privindu-si zenitul, Aspira-aurora sorbind infinitul.
Mai sus ca parfumul, mai sus ca dorinta, Se pierde-n adincuri purtat de credinta
Ca poate sa zboare in largul luminei sublimului soare.
Si-acolo, prin golul enormului haos, Ducindu-se-n doru-i divin de repaos,
Cu aripi deschise, Adoarme-n alcovuri albastre de vise.
|