Mi-e dor de ziua si tintesc sa fiu, Cu soarele ce se ridica-n zare, Simbolul aprig de redesteptare Pe baraganul meu pustiu.
Dezagregari adinc-cotropitoare Si-au faurit din sufletu-mi sicriu ; Eu insa voi schimba-n principiu viu Aceste germinari ucigatoare.
Intre pamint si cer un simplu fir, Ca un suris de galben trandafir, Se-ntinde si vesteste dimineata ;
Vazduhul, apoi, desteptat cu greu, Tresare si cutremura viata Clocita-n fundul cugetului meu.
|