In totul pilpiie serbarea
Unei zile ce se stinge
Si pretutindeni, cit e zarea, Vesperala pace ninge.
In chip de jertfa-ntreaga fire
Fumega ca marea-n spume,
Iar ale florilor potire
Ard in cinstea ei parfume ;
Chemarile nelamurite
Se ridica si murmura,
Ca niste forte raspindite
Pretutindeni in natura.
Si-n vreme ce-n aprinsa zare Soarele-arzator apune,
Un altu-n sufletu-mi rasare, Plutitor pe-o rugaciune.
|