Sulamita,
Culcata in lin alaturi de vrana,
Pe foi de pelin culcata,
Ca o icoana de idol pictata cu cafeniu,
Cu-amulete pe san si cu bratari de
picioare, isi lasa,
Tulburatoare ca un sicriu Si ca o icoana de idol trantit langa
vrana, Sub grele-amulete, Pleoape violete Si, din linul plin cu pelin, Respira-adanc de parca-o doare O necunoscuta rana Si, ca o pantera-n soare, Se intinde langa vrana.
Strugurii
Atarna spanzurati de coarde;
Soarele,
Coplesitor din raze, pe muscel,
ii arde si-i rascoace,
Si fiecare bob in parte
Cugeta si rumega in pace
Si, cu samburul lui muncitor,
Aduna soarele in el
Si zamisleste zahar ametitor.
Sulamita tintuita-n loc
Asculta strugurii cum se coc.
Carnea ei calda
Se dospeste-n seva ierburilor de sub ea
Si, dupa ritmul strugurilor,
Coace,
Rumega si-absoarbe-n pace
Soarele
Si, cu fiecare por in parte,
Lamureste
Si mareste incoltirea mugurilor
Si-a florilor carnei sale fine,
Si zamisleste vinul voluptatilor depline.
Tacerea ei se bucura ca, poate, Va fi si ea intr-o zi strivita Ca sa fie bauta, Risipitoare de betii smintite Si de vin divin, In lin.
|