Femei cu masca roasa de fard, cu gesturi grave, Rostogolindu-si ochii in cearcane de K'hol, Ne-nvaluie-n tristetea privirei lor bolnave Si tulbure de-albastrul vaporilor de-alcol.
Sub rosiul de pe buze, satanica lor gura Arata ca o rana de sange revarsat.
Iar zambetul lor straniu dezvaluie-o dantura Usor ingalbenita de-un galben pal si mat
In buclele lor puse si grele de senzatii. Bijuterii bizare sclipesc ametitor Si-mprastie prin sala manunchiuri d-aclamatii Schinteietoare-n plinul luminei lampilor.
Semete, mohorate ca si sterilitatea, Urmate de vaporii narcoticului spleen, isi cauta placerea si pofta-n rautatea Cu care distileaza prin dragoste venin;
Iar noi, tacuti, ne-ntoarcem spre ele fata supta Cu gandul sa prefacem, la sanii lor aprinsi, Iubirea-ntr-o povara si pofta intr-o lupta Prin care-nvingatorii dispar cu cei invinsi;
Si-n vreme ce dorinta, spre dansele ne poarta Chemam din gol femeia visata si, livizi, Parodiem sinistru iubirea noastra moarta Si vremurile-n care credeam in ea - stupizi!
|