Era frig in cimp, o rachita galbena
imi lumina chipul in riu.
Femeia care m-a dus de mina, cea inselata de piine
e acum o saminta, un nor uscat.
Eu fug in cimp, o rachita galbena in inima mea
se rupe,
ceasca omatului unde leacurile mortii s-au strins.
Parca e o noapte cu multa luna,
calma, deschisa noapte, blinda ca firea oamenilor fara auz.
Copiii alearga prin astfel de nopti.
Linga cimitirul viu
e o sala de dans.
|