Sunt fericit
pana-n slavile mortii
sunt deschis
pana-n aurul
pana-n aburul
din Dumnezeu -
tot ce-i nemuritor
in vazduhuri
e numai betia
destinului meu
Nu mai este
nici o-ngradire
porii mei canta in juru-mi
ca un abis -
singurul izvor al luminii
e-aceasta orb mistuire
si inima-mi beata
e insusi
cerul deschis
Sunt un
vazduh in delir
sunt o prapastie-a
primelor nuptii
sangele meu
tuna din Iahve-n eruptii
a tot ce-n flacari
mai pot sa respir
Osana in largul
a tot ce-i betie!
mi se deschid puterile
in Empireu -
stiu
cu cel ce insusi ma stie
simt cu inima
ce-asteapta-n vazduh suvoaiele pieptului meu!
Pune poezia Calea vie pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.