Nicolae Labis
Nastere: 2 decembrie 1935, Poiana Marului, comuna Malini, județul Suceava
Deces: 22 decembrie 1956, București
Cel care avea sa fie supranumit "buzduganul unei generatii a vazut lumina zilei la 2 decembrie 1935 in Poiana Marului, comuna Malini, fostul judet Baia.
Parintii lui erau invatatori. Va incepe scoala primara in satul natal si o va continua in refugiu in comuna Mihailesti, langa Campulung Muscel. Dupa razboi familia se intoarce si se stabileste la Malini. intre 1946 si 1951 este elev al Liceului "N. Gane din Falticeni si isi dezvaluie de pe acum pasiunile si preocuparile literare. Scrie poezie, tine un jurnal si chiar participa in noiembrie 1950 la Consfatuirea tinerilor scriitori moldoveni (cel mai tanar dintre ei), unde, la festivitatea finala, recita poezia Fii darz si lupta, Nicolae.
Aceasta va fi publicata peste o luna in revista "lasul nou, consfintind debutul publicistic al poetului. in ianuarie 1952 este transferat la Liceul "M. Sadoveanu din lasi, unde devine conducator al cenaclului literar din scoala. Din septembrie 1952 poetul intra la Scoala de Literatura "Mihai Eminescu din Bucuresti, fiind coleg cu Ion Gheorghe, Radu Cosasu, Gheorghe Tomozei, Florin Mugur s.a. Nicolae Labis se remarca si aici, prin dragostea pentru poezie, prin dorinta neinfranata de a-si largi mereu orizontul spiritual prin lecturi absolut necesare din literatura universala, ca si prin dorul de parinti si de obcinele bucovinene, manifestat prin scrisori lungi, confesive, catre cei de acasa. La absolvirea scolii, in 1954, este angajat in redactia revistei "Contemporanul, apoi a "Gazetei literare.
Din intreaga productie lirica a poetului de la Malini, erodata de un lirism pernicios, nu se mai salveaza decat cateva poeme, printre care Sunt spiritul adancurilor, Schita pentru Umanism proletar (pentru infra-realismul acestor texte antiretorice) si Moartea caprioarei, pentru recuperarea individual-tragica a unui scenariu initiatic primordial. Mi se pare insa ca trebuie sa evaluam importanta demersului labisian in totalitate, ca schimbare esentiala de paradigma in ceea ce priveste evolutia conceptului poetic si ca deplasare catre lirism, a orizontului de asteptare al lectorului, obturat de invazia nociva a textelor comandate realist-socialiste. Cu aceasta perspectiva, inauguratorul Nicolae Labis se desprinde de fragilul versificator, devenind figura emblematica a ultimei generatii poetice, careia-i anticipeaza si-i forjeaza modelele posibile.
Se inscrie in toamna aceluiasi an la Facultatea de Filologie, dar o paraseste dupa un semestru. Se dedica efectiv si cu fervoare scrisului. in toamna anului 1956 debuteaza editorial cu doua volume, Puiul de cerb, poem pentru copii, si Primele iubiri. Sunt singurele volume ale sale aparute in timpul vietii, caci, dupa implinirea a douazeci si unu de ani, in noaptea de 10 decembrie 1956 poetul este lovit de un tramvai, accident in urma caruia ne va parasi in noaptea zilei de 22 decembrie.
"Efectul Labis este profund si reverberant. intrebarea retorica privitoare la posibila evolutie viitoare a liricii labisiene nu-si mai are rostul intr-o poezie in care atatea aripi s-au frant inainte de vreme. Trebuie considerata lucrarea destinului ca incheiata, ca si creatia poetului descins din Malini. Prin poezia sa, el a obligat epoca strabatuta sa redescopere lirismul, sa-l readuca in matca-i traditionala dupa devierile tematice cunoscute. Dand putin si valoros tribut baladescului, Labis a reorientat zona de investigare poetica inspre eul liric; el devine "spirit al adancurilor. Este atat de personal si atat de general totodata, incat generatii intregi s-au regasit si si-au regasit aspiratiile si nelinistile in creatia lui. Apoi, Labis a readus in poezie fiorul profundelor confesiuni. I-a dat acesteia capacitatea de a vibra uman, iar vibratiei umane a incercat sa-i redea puritatea ultima. A adus in poezie iubirea, care inseamna pentru el atingerea vesniciei prin clipa. in numele tuturor Labis sta pur si drept in fata Destinului: "Sub zenit / Am sa fiu fericit / Cand cineva, / Descifrandu-mi litera si inima mea, / Va putea fi privit / Razand ori ranjind, / Ori plangand.
Volume de versuri:
Puiul de cerb. Bucuresti, Editura Tineretului, 1956;
Primele iubiri, Bucuresti, Editura Tineretului, 1956;
Lupta cu inertia. Bucuresti, Editura Tineretului, 1958;
Primele iubiri, Bucuresti, E.P.L., 1962;
Moartea caprioarei, editie retrospectiva in colectia "Biblioteca pentru toti, Bucuresti, E.P.L., 1964.
Moartea caprioarei a fost publicata in revista ,:Viata romaneasca nr. 10
din 1954.
Primele iubiri, 1 a aparut in "Gazeta literara nr. 49 din 1955.
Confesiuni, 1, 3 a aparut in volumul Lupta cu inertia, Bucuresti, Editura Tineretului, 1958- Subdatata iulie-octombrie 1956.
Uita-te a aparut in volumul Lupta cu inertia, Bucuresti, Editura Tineretului, 1958. Subdatata 1956.
Aprecieri critice
"Starea poetica descoperita de Nicolae Labis se afla cuprinsa toata intre prospetimea candorii infantile in receptarea lumii si conservarea acestei ingenuitati pana la o crispare tragica.
in acest sens poema Moartea caprioarei va marca spatiul originar al poetului, identificandu-i timbrul specific. Aici, cu o perspectiva infantila (poetica in absolut) el ia in stapanire universul si existenta, mitizandu-le involuntar. Lirismul acut vine din perceperea infricosata a mortii pe un fond de puritate originara. Perspectiva infantila asupra vietii exclude moartea, astfel ca revelatia fizica a extinctiei apare neverosimila si catastrofala, iar sentimentul liric devine o exclamatie dureroasa, nu lipsita de un anume retorism. Poezia picura insa cristalina dand infiorari profunde.
(Marin Mincu - Poezie si generatie, Editura Eminescu
Bucuresti, 1975)
in cel mai odios proletcultism, in cea mai rusinoasa Scoala de literatura imaginata vreodata, Labis apare ca un salvator al poeziei romanesti din interior, tocmai fiindca el insusi se pomenise in postura de discipol hasisin in mincinoasa gradina a Scolii de literatura (). Nu din exterior a venit salvarea literaturii romane, nu prin propaganda unor posturi de radio, ci din interior.
(Tbeodor Codreanu - in "Noua revista romana, nr. 3-4 Fundatia nationala Niste tarani) (M. F. B.)
Citeste si:
|
|
