Domnisoarei Cortez
Era o podgorie, poate un han,
Era si o hr uba acolo cu vin.
Scobita-n adanc, cu trepte-n declin,
Era o podgorie, poate un han.
Si poate visam, dar cred ca priveam
Doua glezne-n adanc, doua albe chemari;
Si-un cantec de fata-n adanc auzeam
Si plansetul vinului curs in caldari.
Afara era o caldura de iad
Si-o muzica-a iadului — scripci si pocale.
Acolo-n racorile beznei
Luminile gleznelor albe si pale.
Plansetul vinului, cantecul fetei,
Unde venite de jos,
Si gleznele-i albe si gleznele,
Samburi de vid luminos.
Oh, lunecoase miragii,
Tandre ocoluri in timp,
Miezul atator ravagii,
Subteranul Olimp!
|