Dracul schiop

Sarira toti sa vada: privirile nauce
Tinandu-si uluirea si-o miorlaiau nebunii,
Cum matele din delta se-arunca sa apuce
Mancarea lepadata pe crestetul vreunei.
Si ce-au vazut! O grota cat un imperiu sur,
Placi de grafit, si-n trista-mpletire reciproca,
Contururi tandre, umbre de foi si de velur,
Desene pure, toate strivite-acolo-n roca,
Intruchipand figura de-adolescent tacut
Cu intrebare-n frunte si-n inima cu mila,
Mladita de departe ce, arbor, n-a crescut,
Ci prabusita-n straturi s-a impietrit, fosila.
Se ridicau deasupra colosi de sulf in bolti
Ivind taioase cercuri si limbi de iatagane,
Peretii inauntr u se ariceau cu colti,
Nemiscatoare curbe si unghiuri lungi si stranii.
Si niste tevi sucite, ca niste vene, poate,
Se-ncolaceau pe coltii acestia sa se suie,
Lasand in stravezimea lor verde sa inoate,
In loc de sange,-o apa subtire si galbuie.
Din cand in cand afara mai iese clantanind
Si-apoi intre jivine-n adanc din nou revine,
De rautate slaba, cu colti ce se desprind,
Cateaua lasa-a dragostei de sine.
Iar golful ca-ntr-o scoica definitiv suna,
Pe cand pe pardoseala pe care pare-a geme

Strivit adolescentul, isi misca unda rea
Fosforice re ptile impreunate-n gheme.
Poate-au fost geamuri, poate timpane spre afara
Si patr undeau prin ele orase ori poieni.
Dar plumbul din vitraiuri latit, le astupara;
Timpanele strambate sunt grele de licheni.
Si evident nu grindini, nici trasnet a ucis
Aceasta lume; franta, ea singura cazuse,
De prea putina vlaga, prea mult vazduh inchis,
De-un dor de par venire zvacnita, ca de tuse.
Pe cladaria sparta un craniu se preface
Cu dinadinsul proaspat, cu dinadinsul bun,
Ca-n putredele targuri cand tarfele sarace
In zi de sarbatoare au miros de sapun.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ranjeste dracul galben si iar intinde gheara
Sa mai desfaca-un crestet. Mesenii, pamantii,
Cu palmele pe crestet se clatina cum vara
Ciulinii in furtuna se clatina hazlii.
Iar dracul schiop ranjeste mai trist si ca un sfredel
Rotindu-se-n pamanturi s-a dus, si scartai.
Prietene, el stie atat de multe! Crede-l
De-o fi sa-l intalnesti si-ti va vorbi.
Mesenii? Se frecara la ochi, privira-n gol
Cu linii noi taiate pe palida lor masca.
Si-au zis c-un vis fusese, sporit de alcool,
Si n-a avut curajul nici unul sa-l rosteasca.

Dar cheful se sparsese si fara de zabava
S-au despartit cu fata posomorata, grava,
Cand ingroziti vazura in dunga unui nor
Cum dracul schiop si galben salta intr-un picior.