(La douazeci de ani)
lui Eugen Mandric
. Ritm initial
Cu zvacnet tampla mi-o lipesc ades
Pe pantecul materiei imens,
De-acest pantec bantuit de patimi
Care-mi incing la alb inchipuirea;
Aud ori banuiesc un freamat surd
Tradand entuziasmul vietii vesnice,
Al vietii minerale si organice,
Al vietii izbucnind prin orice por.
Nerabdatoare sevele se zbat
In intima materiei faptura,
Ori mai intim si mai neauzit
Aluneca atomii transparenti
Ce-nchid in ei ametitoare goane
Pe gheme kilometrice de dr um.
Asculta-n camp cum suna primavara,
Finetea clinchetelor ei lichide,
Privind la cer, imagineaza-ti astrii
Care alearga huruind vital,
Asculta in retorte cum lucreaza
Acizi si saruri tonic murmurand,
Asculta clocotul de sange tanar
Din vinele femeii tale scumpe.
In toate e un ritm entuziast,
E ritmul energiei fara moar te,
Al innoirii fara de sfarsit
Laboriosul ritm care complica
Materia, miscata pe spirala
Necontenitei perfectionari.
. . . . . . . . . . . . .
|