Pamant impadurit, ne revedem
Din ce in ce mai rar langa izvoare,
Dar spune-mi, nu iti sunt la fel de dragi
Salbaticele pasari calatoare?
Peste straine asezari lumesti
Duc cate-un fulg de-al tau, un cant din tine,
Si mor cu tine-n inimile lor
Cand le frang zborul gloantelor haine.
Eu n-am sa uit c-aici am ras intai,
Ca am strigat intaia-njuratura,
Ca am gustat din scorburi faguri dulci
Ori gustul lacrimii sarate-n gura,
Stangaci, iubind aici intaia oara,
Ti-am spus, cand nu-i spusesem inca ei
Tu mi-ai vegheat incovoiat asupra-mi
Intaii sovaielnici pasi ai mei.
Copiii cresc si unii se despart
De cei ce le-au dat viata din iubire.
Plecarile din tine-n alte lumi
Sa nu le iei nicicand drept despartire.
Cand eu gresesc ori ma stropesc noroaie,
Ma chemi si eu la tine vin tiptil,
Si-n fosnetul luminii din fr unzisuri
Ma faci din nou nevinovat copil.
Azi, iata, am vazut un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Vin cerbii mei in goana sa se-adune
Si catre el privirile-si tintesc —
Un codr u nesfarsit de coarne brune
In care mii de stele stralucesc,
Sosind din dunga zarii de argint
Vin pasarile-mi mari de sarbatoare
Si-nchipuiesc pe ceruri, falfaind,
Un ocean de aripi miscatoare;
Intreaga lume-a suf letului, vie,
Palpita-ntr-o frenetica betie.
Azi sunt indragostit. E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Izvoarele s-au luminat si suna
Oglinzile ritmandu-si-le-n dans,
Si brazii mei vuiesc fara furtuna
Intr-un ametitor, sonor balans,
In vii vibreaza struguri stravezii —
Cristalurile cantecelor grele —
Si stropi scaparatori de melodii
Ca roua nasc in ierburile mele.
Eu curg intreg in acest cantec sfant;
Eu nu mai sunt, e-un cantec tot ce sant.
Mi-am taiat in suflet temple,
Chip cioplit s-asez in ele,
Cerbii mei au sa-l contemple
Adunati sub ploi de stele.
Brazii mei inalti si plopii
Sub poleiuri de zapada,
Inmultit in mii de copii,
Chipul tau au sa ti-l vada.
Iar izvorul inserarii
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strans al cugetarii
De pe bolta fr untii tale.
Peste stanci mi s-or desprinde
Flacari verzi, cand ai sa treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.
Daca alte lumi, plecata
Cu-ai tai pasi ai sa alinti,
Iti va fi si-atunci pastrata
Ur ma pasilor fierbinti.
Caci fosnindu-ti unduirea
Calma,-a palmelor subtiri,
Mi-a stins pana si-amintirea
Trecatoarelor iubiri.
Doar o singura iubire
Lang-a ta o mai pastrez —
Este prima mea iubire,
Ea mi-a dat in viata-un un crez.
Ea, al vietii mele soare,
Incalzi-va din senin
Toate cantecele care
Tie am sa ti le-nchin. ai
Mergeam tacuti alaturi, straini, odinioara
Si presimteam ca astazi voi fi indragostit
De fata ta curata ca zorile de vara,
De parul tau de aur impletit.
Dar nu stiam ca nimeni n-are sa poata sterge
Vapaile din inimi, acest pojar nestins,
Ca pe carari de sticla alaturi ne vor merge
Ideile, imbratisate strans.
Ca prins de-o vraja noua si-atotcuprinzatoare
Voi parasi boema cu gustul ei amar,
Ca vinul, desi-mi place cand scapara-n pahare,
Ma va-mbia din ce in ce mai rar.
Vazusem frumusetea privirilor semete,
Izvoare de lumina, de umbre si scantei,
Dar banuisem numai adanca frumusete
De dincolo de ochii mari si grei,
Ce mai tarziu, prin lupte launtrice,-am aflat-o
Si-o aflu-n intregime in fiecare zi
Iluminandu-mi viata cu flacara-i curata
Fara de care n-as putea trai. ai
Steaua polara pe cer, depar te,
In scurgerea timpului nu are moarte
Statornic arde in orice seara,
Capat de osie, steaua polara.
Stelele, luminile, roiuri astrale
Se-nvart in jur ul osiei sale.
Sobra-armonie pur urea vie,
Nezdruncinata putere-n tarie.
Osie-a luminilor, daca te-ai rupt,
Lumile cad huruind dedesubt,
Ca-nvalmasite de tari alcooluri
Lumile cad fulgerate in goluri!
Ingrozitoare schimbare atunci:
Floarea vulcanilor creste din pungi,
Pale se sting ale luncilor f lori,
Mori, vegetatie, suflete, mori.
Arde o stea intre multele stele,
Arde pe ceruri si pe drapele,
Capat de osie — rosie stea —
Osia trece prin inima mea.
Lumea-mi se-nvarte pe osia dura
In anotimpuri de frig si caldura,
Si cand furtunile ma bantuiesc,
Cerbii si vulturii mei o privesc.
Daca s-ar frange osia mea,
Cerbii si vulturii mei ar zbura,
Spre alte lumi ar zbura si-ar tipa,
Daca s-ar frange osia mea.
Ar navali pustiirea secreta,
Cantecu-ar prinde scrasnet de creta,
Cerbii si vulturii mei ar zbura,
Daca s-ar frange osia mea.
Osia mea-i doar o parte, stiu bine,
Osia mare trece prin mine,
Osia este numai o parte
Din marea osie, fara de moar te.
Osia mea nu se frange nicicand,
Trece prin miezul acestui pamant,
Pe ea, iubito, sunt lumile noastre,
Doua planete, margele albastre.
