Privesc grabitii nouri ce-aluneca pe zari,
Topindu-se departe si revenind intr una.
Parca-mi trimit tacute, nostalgice chemari,
Ei, fratii cu dreptatea, cu ziua si cu luna.
Oceane mari de apa pe-a cer ului genuni
Cateodata-s limpezi ca lacrima pe-o pleoapa,
Revarsa altadata si trasnet si furtuni —
Raman aceleasi totusi oceane mari de apa.
Ce chipuri prinde-n slava al norilor convoi!
Centauri, turme, nave, creneluri de reduta
Noi ii uram cand grindini revarsa peste noi,
Noi ii iubim, cu stropii lor calzi, cand ne saruta.
|