Pamantul

Cum sa-ngaduim neghina, nepasarea, nestiinta,
Cand pamantul insusi cere mult visatele-i minuni?
Cavalcade de tractoare galopeze peste campuri,
Infioare-se pamantul rascolit adanc de plug!
Straturi negre, nevazute de a soarelui privire
Sa-si rastoarne sub brazdare chezasia de belsug.
De pe-acum ma-mbata-aroma calda-a granelor de maine,
Si al tur melor de maine miros bun de lapte cald.
Stiu, calari pe cai, cu suliti lungi, de-ar mai trai plaiesii,
Nu s-ar mai vedea din creasta papusoiului inalt.
Pe intinderi dunarene, mari de galbena lumina
Vom privi, cu leganate valuri mari de aur copt.
De pe-acum vad strasnic praznic cu hulubii de faina
Pe colacii dupa datini impletindu-se in opt!