Eu trec prin ploaie si ma pierd pe vant, Destram furtuni, dar tot furtuna sunt. Ma-mpart arzand spre tot ce-mi apartine, Vorbesc de foc si focul e in mine.
Zidesc culori, dar zidul sta sa cada. Lovind in ierni, mi-e mila de zapada. Si sunt doar spada intre rau si bine; Ma tem de foc, si focul e in mine.
Scot unde frante din izvorul viu. Alerg pe gand, si tot ajung tarziu;
Ce flacara in seama ei ma tine? Vorbesc de foc si focul e in mine.
Stiti voi cat cheltuieste un copac Sa-i faca anotimpului pe plac? Dar frunzele raman mereu straine, Ma tem de foc, si focul e in mine.
Da-mi inima, caldura necesara. Peste cuvinte sa se faca vara, Si cer cu cer in cantec sa se-mbine, Vorbesc de foc, si focul e in mine.
|