Prietenul Glad

In noaptea aceea o carabina dusmana
Te-a fulgerat cu rabufnire crunta
Atunci mi-a fost greu, prietene Glad.
Gandind ca n-am sa-ti mai vad niciodata
Ochii adanci, buza proptita in pumn,
Fruntea ta incandescent luminata.
Mi s-a zvarcolit inima-n piept
Ca o jivina straina ce musca.
Ma urmarea vapaia vietii tale
Cur mate de focul de pusca.
Intelegi tulburarea pe care-am simtit-o
Gonind in tren catre acelasi sat,
Ca sa umplu in randurile nesfarsite-ale clasei
Locul gol pe care l-ai lasat.
Ti-am cautat prin geam ur mele talpilor tale:
Despicasera albii, sa curga noi rauri, cu limpede zvon,
Ti-am cautat ur mele palmelor tale:
Le-am gasit incr ustate pe sonde, in fier si beton.
Fabrici noi ridicau uriase gatlejuri de fumuri;
Tot cerul parea cu urzeala de fum ca-i tesut
In pururi miscatoare si vie-nsemnare maiastra:
— Tovarasul Glad pe-aici a trecut.
Sar me noi straluceau rasunand de-ncordare
Pe stalpi zvelti, despicand departarea spre munti,
Penr u ca inmiita prin sat sa sclipeasca
Incandescenta naltei tale frunti.

Ogoarele fara de haturi roteau tot mai dese
Intinderi fertile si negre de lut,
Scrise cu brazde masive:
— Eu, Glad, pe aici am trecut!
Atunci mi-a fost greu, prietene Glad,
Gandind ca n-am sa-ti mai vad niciodata
Ochii adanci, buza proptita in pumn,
Fruntea ta incandescent luminata.
Dar, la ceasuri tarzii, eu gandeam, auzind
Cum primejdia-si flutura neagra-i aripa:
Greutati si mai mari te-au izbit, si-ai ramas
Neinfrant pana-n urma, si dupa ultima clipa!
Si-acum mai simt palma-ti in palma — ce-atunci
Mi-ai intins-o, incinsa ca jarul din vatra,
Si-mi dai o putere ca, de m-ar izbi,
Fieru-ar crapa, zanganind, ca-ntr-o piatra.