Puiul de cerb

Narile se infioara
Si urechea lui asculta
Cum padurea-n zare canta.
Ca padurea il tot cheama,
Si padurea-l inspaimanta
Langa pui, Cordun cu grija
Mangaiatu-i-a grumazul.
Puiul cu fierbinte limba
Sar utatu-i-a obrazul.
Si Cordun a prins sa-i cante
Cantul — codrii sa-l auza —
Ca-i statea in piept de-aseara
Si-i venise-acum pe buza:
— Pui de cerb,
Pui orfan,
Pui gasit sub un mesteacan
Si adus intr-un suman.
Dinspre codri muta-ti gandul,
Ca pe-acolo urla vantul.
Spaimele-ntind ghearele
Si se-omoara fiarele.
Sunt si eu orfan ca tine,
Si-ntr-o haina si pe mine
M-a adus din codrii lungi
Un soldat si-i mult de-atunci.
Sunt si eu orfan ca tine,
Dar la scoala noastra-i bine.
Cate nu-nvatam ehei!

Daca vrei ti-arat si tie
Slovele din cartulie!
Ce, prostutule, nu vrei?
Pui de cerb,
Pui orfan,
Pui gasit sub un mesteacan
Si adus intr-un suman,
Mare-mare ai sa cresti
Cu copitele cerbesti
Si cu coarne bouresti:
Prin paduri ne vom intrece,
Vom fugi prin iarba rece,
Prin racoarea de izvoare,
Sub sarutul cald de soare,
Prin apa valcelelor,
Sub sarutul stelelor
aSi copiiii au sa-ti fie
Cei mai buni prieteni tie.
Ca sa crestem impreuna
Si sub soare si sub luna,
Si sub viscol, si-n furtuna.
Pui de cerb,
Pui orfan,
Pui gasit sub un mesteacan
Si adus intr-un suman
Zorii trandafiri anina
In perdele, si-n lumina,
Si copiii-n dormitoare
Fac ochi mari, spre zori de soare,
Dar Cordun afara ii,
Langa puiul cerbului.

* * *
Zarea-si creste crangurile-i,
Spala ploi obrazul zilei,
Curcubeul cer u-ncinge,
Noaptea focul zarii stinge
Si mai curge, leganata,
Din cea vreme o bucata.
Puiul creste, se-mplineste.
Puiul ca un om graieste,
Nu cu grai, dar ochii lui
Spun adancul gandului
Zburda-n larma veseliei,
Indragit de toti copiii.
II. La stana
E pe drum vacanta mare,
Gata-gata ca sa vie,
Teii-s caiere de floare,
Smeurisu-n parg te-mbie.
Invoindu-se la scoala
Si cu puiul impreuna,
Hotari Cordun, la stana
Sa-si petreaca-n munti vreo luna.
Il tragea pe-acolo ata
De demult cu ani in urma,
Cand, trecand, prin munti, cu tata,
A-ndragit si brazi si turma;
Se stia cu toti ciobanii,

De prin sat si de la claca,
Si voia, in vara asta,
Sa se joace-o noua joaca!
Deci, Cordun, in vara asta,
S-a bagat cioban la stana.
Intre brazii plini de freamat,
Cu baltagul la-ndemana,
Doarme langa puiul ciutei,
Sub coliba din poiana,
Gata sa sloboada chiot,
De-au sa deie cainii zvoana.
Ziua il mai rad ciobanii
Ca i-i larga buclucasa
Lui caciula, si i-i larga,
Si-nnegrita-n zar camasa.
Noaptea, insa, langa focuri
Zic din fluiere intruna,
De tresalta steaua-n ceruri
Si incremeneste luna.
Iac-asa-i acuma. Cer ul
Limpezit dupa o ploaie
Se umbreste printre brazii
Picuranzi, care se-ndoaie,
Pe cand oile-n ocoale
Langa sare se framanta,
Cu dulai latosi la margini
Si ciobani ce-ntr una canta.
Sta Cordun langa-un tovaras
Care-i spune-o povestire.

Puiul cerbului, de piatra,
Soarbe codrii in privire.
Vorbele se rup, ca frunze,
De uitate vanturi duse,
Povestind o intamplare
Cu ispravi de mult apuse:
„Un cioban pazea o tur ma
Pe-o costisa povarnita.
Nu era ca astazi, turma
Colecti vei, infratita.
Baciul te batea cu bata,
Ti-nsemna cu ea pe sale,
Ca-n raboj, oaia pierduta
Dintre turma dumisale.
Era unul, Panaite,
Baci pe-atunci, cu oi, o mie —
Le-a primit drept mostenire,
Le-a sporit prin talharie.
Isi stransese-avere multa,
Case-avea, cu gard de spija,
Turmele, pe toate,-n munte
Le lasa la altii-n grija.
Dar din sat, si de acolo
Ochiul lui ne ur marea
Si ne ur marea si bata
Aspra, noduroasa, grea.
Vai de-acei care-l slujira,
Vai de-acei ce-l suparara!

El e-acum fugar prin codri,
Haituit precum o fiara.
Vezi un sipot sus pe creasta —
Inima de jale-ti frange —
El inseamna-un loc — pe care,
Un cioban pieri in sange.
C-au dat lupii, si ciobanul
Langa tur ma, neclintit,
Spaimantat de Panaite
S-a luptat pana-a murit.
Toate tac s-asculte cantul,
Numai puiul cel de ciuta
Tot adulmeca prin seara
Cea cu stele innascuta;
Se trezeste-n el chemarea
Codrilor cu soare-apune,
Cand un cerb, pe zari, departe,
Strigate de nunta pune.
De Cordun isi freaca botul —
Tremurand fierbinte — puiul.
Brazii semne-i fac din cetini
Cu zimti aspri cum ii cuiul.
Puiul cerbului inalta
Primul muget de-mplinire
Si-o porneste-ntins spre codri
Care nu mai au sfarsire.
— Pui de cerb, orfan ca mine
Si gasit sub un mesteacan,

Pui de cerb, mai zaboveste,
Pasul tau nu se petreaca-n
Largul cel cu fiare multe
Si cu ciute tinerele;
Nemplinita ti-i copita.
N-are zborul randunelei.
Nu-l asculta puiul. Fuge,
Catre paclele din zari
Si Cordun alearga-n urma
Cu-ntristate, lungi chemari.
Dar in vale ce s-aude?
Se ridica val de larma.
Cainii bat a lup si suna
Ragusite guri de arma.
Cu avanturi stanjenite
Se repede-un lup incoace,
Taraind pe cea mai alba
Dintre albele mioarce
Lupu-i sangeros, si prada
Printre tarsuri i se-ncurca.
Lupu-i sangeros, si cainii
Au cu altii-n vai, de furca.
Oare poti sa-i sezi in cale
Fara ajutorul f lintei?
Iar de lupul scapa prada,
Pe cel pui de cerb va prinde!
Cu ochi mari Cordun priveste
Lupul, cum spre dansul vine

Si cu buze stranse prinde
Sa-si sopteasca pentru sine:
„Hei, Cordune, lasa lupul,
Ca te-o strange-n colti, ca-n cleste.
Stii ca astazi Panaite
Lacom nu te mai pandeste.
Dar se cade stana noastra
Pagubita a fi oare,
Dintre marile mioare
Sa ia lupul cea mai mare?
De te-atii, te poate lupul
Frange-n colti ca pe-un berbece.
Daca-l scapi, si alta data
Catre stana va mai trece.
Intartat si hulpav, lupul
Alte oi va mai rapune
Haide, sari la lup, ucide-l
Cu baltagul, sari, Cordune!“
A izbit Cordun. Baltagul
S-a-nfundat in blana uda.
Lupul s-a oprit o clipa,
Scuturand din cap cu ciuda.
Intra spaima-n om si-n fiara,
Dar pe moarte si pe viata
Se infrunta om si fiara
Cu privirile de gheata.
— Hei, dulai, veniti incoace!
Vin dulaii, vin ciobanii,

Si gasesc un lup pe moar te
Care musca bolovanii,
Pe cand tremurand si palid,
Cu vreo cativa pasi la vale,
Baietanul sterge-n pripa
Fier ul, incruntat, de poale.
Fluierele iarasi suna
Printre brazi si catre stele.
Oaia zbiara in coliba
Cu picioru-n lopatele.
Iar ciobanii plini de chiot
Pe Cordun cu zarva mare
Il tot lauda si-l c heama
Toti — si care mai de care.
— Uite-l mai, ca maine-ajunge
Om vestit, — incep sa-si spuna, —
C-a venit aici in joaca
Si-a facut isprava buna.
Dar Cordun isi plange puiul
Cel de cerb, cu jale muta.
S-a sters noaptea, ca de-o alba
Mana mare, nevazuta.
Zorii-si tremura pe creste
Brumarie, pacla deasa,
Cand se-aude-un fosnet: puiul
Cel de cerb s-a-ntors acasa.

III. Toamna
Vine toamna; tot mai rece
Prin colibi, seara de seara
Cerul impestrit cu stele
Rasuflarea si-o coboara.
Blanurile de jivina
Tin caldut, dar firul ierbii
Tremura, si dinspre munte
Goarna toamnei suna cerbii
Oile mai pot sa steie
Inc-o luna pe ponoare,
Dar Cordun din nou la scoala
Trebui-va sa coboare,
Sa-si revada-atati prieteni,
Dar si stana sa o lase.
De aceea-i vesel parca,
Dar si jalea-n piept l-apasa.
Totu-i gata; si-a tras cusma
Si-a iesit in gura stanii.
Gudurandu-se-i dau roata,
Cu batai de coada, cainii,
Iar ciobanii rad de dansul,
Ca sa nu se vada bine,
Ca le pare rau de-o vara
Petrecuta-atat de bine.
Deci cu puiul cel de ciuta
Sta Cordun sa se coboare,

Sus in deal fac semn ciobanii
Zugraviti pe alba zare.
Puiul salta inainte,
Printre cetini si paraie,
Iar Cordun il ur mareste
Cu privirea de vapaie.
— Vezi, strengare, cornorate,
Nu te rataci, asteapta,
Ca lasam acuma dr umul
Si luam poteca dreapta.
Ne asteapta-n vai baietii
Si sa vezi ce veselie!
Doar atata, ca pe cale
Gust de fuga sa nu-ti vie.
Parca-ar intelege puiul;
Tropotind, il inconjoara,
Bucuros si el pesemne
C-or ajunge-n sat deseara.
Dar din cand in cand si-ntoarce
Catatura lui blajina
Catre creasta care-ascunse
Caini si oi, ciobani si stana.
— Lasa, pui de cerb, spre sate
In curand au sa te lase,
Aducand mireasma stanii,
Turmele cu oi mitoase.
Ne-am uita si noi, si altii —
Cum cu dangat se coboara —
Si-om visa cu ochii-n pacla
La o alta primavara

Trece puiul printre ramuri
Cu iuteala de soparle.
Codrii se-ndesesc; cararea
Ca un sarpe se azvarle
Printre rape si sub cioate
Si prin locuri neumblate.
Puiul e mai sprinten; fuge
Si asteapta intru-n loc.
Iar Cordun ii tine ur ma,
Incalcindu-se-n cojoc.
Fel si chip de cate ganduri
Prind in goana sa-l strabata,
Cand, de-aproape, dintre sihle,
Tuna-o pusca deodata.
Ingrozit s-a tras baiatul
Langa-un trunchi.
Puiu-n luminis, cu saltul
Intrerupt, cazu-n genunchi.
Bubui prelung inaltul
Codrii au sunat a moarte;
Puiul dureros isi suie
Narile subtiri in sus
Cineva din sihle vine
Sub lumina de apus
Barba-i rosie coboara,
Incalcita, peste piept.
Flinta scoate fum pe-o nara,
Leganata-n bratul drept.

S-a-ncordat Cordun sa strige,
Dar si-a pus palma la gura:
— Ista-i badea Panaite,
Ce-a fugit pe curmatura.
Umbla dupa el sa-l prinda
Da-i voinic si nu i-i greu
Sa-si ascunda bine pielea
Prin paduri fugind mereu.
Aplecandu-se de sale,
Puiu-n carca el ar unca,
Si cum pleaca teava pustii
Printre cetini i se-ncurca
S-a trezit Cordun din spaima
Langa tr unchi oprindu-si plansul
Si pe dara cea de sange
A pornit soptind intr-insul:
— L-a-mpuscat,
L-a-mpuscat!
Puiul meu cu ochi brumat,
Te-a-mpuscat, te-a-mpuscat!
Pui de cerb,
Pui orfan,
Pui gasit sub un mesteacan
Si adus intr-un suman,
Noaptea-ti trece prin blanita,
Ochii tai au prins pojghita,
Sangele pe nari iti cade
Pe frunzarele-ntomnate
Si-mi inseamna mie dr umul
Ca pe ur ma ta sa merg

Ochii tai sunt stinsi ca fumul,
Ochii tai au prins pojghita.
Ultimele luminite
De pe ochii tai se sterg.
Cel ce te-a ucis pe tine,
Hotul, inima de iasca,
Slobod in padurea noastra
Nu mai poate sa traiasca!
* * *
La un mijloc de poiana,
Sub al noptii greu cojoc,
Panaite stand la foc
Frige-n tigla o pastrama.
Si cu ura il arata
Negre degete de craca,
Fagi umbrosi, cu frunza toata,
Peste flacari se apleaca.
El se uita-n foc si tace,
Tolanit pe trei cojoace.
Parca-n barba-i curge para,
Crengile cum se coboara
Se feresc sa nu-l atinga
Peste maini si peste fr unte,
Se feresc sa nu-i atinga
Mainile paroase, cr unte.
Sare-n zbor Cordun de vale
Ca o flacara fugara.
Prin ponoare se pravale

Si pe rape se coboara
Ca sa spuie, ca sa spuie —
Puiul nu e, puiul nu e,
Ca l-a savarsit fugarul
Cel cu flinta albastr uie.
* * *
Dupa vorba ce-a adus-o
Un cioban in sat venit,
Cu caruta lui Iftime
Cinci prieteni au por nit
Lui Cordun sa-i iasa-n cale
De poiana mai la vale.
Au ajuns. Si mult si bine
Ingrijati ca nu mai vine,
Ei cu oc hii-n sihle cata,
Pe cand spune-ncet Iftime
Intamplari de altadata
Deodata vad cu totii
Cum Cordun, saltand prin ierbi,
Incalcindu-se-n feriga,
Printre brazi venind in goana,
Se apropie si striga:
— Panaite, in poiana,
Mi-a ucis puiul de cerb!
Mai nu cred, dar el se-ntoarce
Indarat, cu pasul lung.
Ei por nesc cu pasi de lana
Dupa el, si il ajung.

* * *
Panaite-ntins pe-o par te
Sta cu pusca dupa spate.
In desis baietii-asteapta,
Iar Iftime se indreapta
Singur, cu miscari ferite —
Sa nu-l simta Panaite —
Si c-un salt, pe pusca, mana
Dintr-o data s-a infipt.
Panaite,-n fata pustii
A sarit in sus ca fript.
— Stai asa! El sta; Iftime,
Cine stie, poate trage.
Vin atunci buluc baietii
Cu lucioasele baltage.
Ii priveste crunt banditul,
Insa n-are cum sa scape
Ca Iftime are pusca
Incarcata si-i aproape,
Iar Cordun c-o sfoara uda
Fedeles l-a cetluit.
S-au urcat in car cu totii
Si de vale au pornit.
Sta cu pusca-n maini Iftime,
Iar Cordun fara de grai,
Prin padurea intomnata,
Da arar cu biciu-n cai,

Iar Iftime il priveste
Si astfel le povesteste:
„Mai baieti, am fost eu sluga
Si-am dormit cu boii-n grajd —
Capatai, o buturuga,
Si-nvelis aveam talas.
Boii ma primeau sa dorm —
Stiti ca boii-s blande vite —
Boii ma-ncalzeau in somn,
Dar stapanul Panaite
Ma-ncalzea in somn c-un par,
Dimineata, ca sa-i ar.
Ma hranea cu ghionturi grele,
Ca sa-i ar cele valcele;
Si in loc de zeghe-n spate , —
Ca sa-i ar cat nu puteam —
Vanatai si valci umflate
De la bata lui aveam.“
* * *
Azi Cordun mai are blana
Aninata intr-un cui
Si-o priveste dus pe ganduri
Cand bat ploile galbui
Toamna-i prinsa-n dans cu vantul,
Lui Cordun i-s ochii plini
De frunzare si lumini
Intristat, dar cald i-i gandul
— Vezi tu, pui de cerb, spre sate
In curand au sa se lase

Aducand mireasma stanii
Tur mele cu oi mitoase.
Ne-om uita si noi, si altii —
Cum cu dangat se coboara, —
Si-om visa cu ochii-n pacla
La o alta primavara
Pui de cerb,
Pui orfan,
Pripasit sub un mesteacan
Si adus intr-un suman,
Amintirea ta ma doare
Fara seaman si-am sa scriu
Cate am vazut si stiu.
Ce-am vazut noi impreuna
Pe la stana, prin livezi;
Si prin scoala, si pe campuri
Ce-ai mai fi putut sa vezi.
Amintirea ta prin toamna
Trece trista pe sub geam
Si-mi aprinde-n suflet ura,
Ura care n-o stiam!