| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Caprioara din vis de Vasile Voiculescu - De aceea eu cred in vise, urma cu tarie batrinul sculptor. Nu in toate, bineinteles. Si mai putin in visele a caror cheie o poarta toata lumea in buzunar. Pasarea insemna veste, pisica egal tradare, ciine - dusman si asa mai incolo. Astea sint copilarii. Simbolistica viselor e mult mai complexa si mai tainica decit simpla explicatie din popor. Interpretarea lor trebuie facuta stiintific. Sint unele prevestitoare. Altele ne intorc inapoi, la vietile din stravechime. Dar nu oricine le face. Trebuie sa fii anume harazit ca sa te viziteze un vis profetic. Caci si visele sint pe masura oamenilor. Sint, cum spuneam, unele care ne vin in imprejurari de mare cumpana, sub amenintarea mortii. Tisnind din straturile adinci ale fiintei noastre, ele ne destainuiesc stari de mult traite, trecute in fondul nostru, care zbucnesc in vis cum intr-un cutremur napadesc prin crapaturile scoartei vinele apelor fierbinti din miezul pamintului. Ele simbolizeaza nu numai o trecuta traire personala, ci aduc din strafunduri o experienta obsteasca, o amenintare de intimplare colectiva a omenirii din care eram atunci, cum sintem si acum, o particica, unde insa rasuna totul. Citeste Proza completa | |||||
| |||||
Subiect de balada
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nicolae Labis
|
|||
|
|
|||
|
Padurea de mesteacan s-a leganat odata, Apoi a fost in f lacari inalte imbracata, Era intai fr umoasa, caci fr unzele parura Limbi rosii in amurgul pudrat suav de zgura. Dar crengile-ncepura sa geama si sa strige Incovoindu-si jarul in crancene carlige Si bubuiau si tunuri ca-n ziua de apoi Si mirosea a sange, a fum si a razboi. Fetita ratacita ajunse-ntr-o poiana Cu scr um de lemn in plete si scr um de plans pe geana. Nu mai plangea, de frica; voia sa inteleaga. Nu mai plangea padurea de-acuma arsa-ntreaga. Si in poiana arsa zaceau, cu fata-ntoarsa Spre cer, morti multi, cu pumnii crispati in iarba arsa. Si soarele prin pacle ce se roteau in sus Ardea pe ochi si sange si arme, din apus. Fetita se oprise: bunicul cand murise Avea priviri sticloase asemeni si deschise, Bunica le-nchisese tacuta, usurel, Aveau soldatii astia privirile la fel. Si le-a inchis fetita — sfios, sa nu le doara — Le-a mangaiat raceala pe cea din ur ma oara, Se tot pleca, firava, oftand adeseori, |
|||
Pune poezia Subiect de balada pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |