Paclele, apoi bariera cu ochii ei rosii.
Asteptam sa tipe cineva:
o pasare de noapte,
un duh al campiei
Dar claxonau
masinile mici.
Si din nou paclele
si bariera cu ochii ei rosii.
Apoi trecerea, cu bucati mici de ziua,
a trenului
Nici un cuvant despre moartea calului
intre linii.
O, de-ar fi cazut acolo
taiat de fiarele locomotivei
Dar el a murit intre linii,
noaptea, de batranete.
Nici un cuvant despre el,
desi s-ar fi putut spune
ca venise la timp
si ca doar trenul intarziase
Si carutasul,
prea tanarul taran,
care nu se vaicarea
fiindu-i jena
de doamnele si domnisoarele
coborate din masinile mici.
Ce noroc pe el, la miezul noptii:
sa vada atatea muieri tinere
de la oras
Si ochii barierei s-au facut verzi
si se putea trece
care-ncotro
Doar paclele, paclele reci
care-au intrat pe geamul deschis
al masinii,
de-am mers incet,
ca dupa dricul
batranului cal.
|