| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Tablou de Agatha Bacovia Pornesc incet, in lanturi gratioase, Naiadele, pe lacul Purpuriu, in par, le rid Cununi de nufar albe, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
BUTURUGA, cerul si carul
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nicolae Velea
|
|||
|
|
|||
| A fost la inceput o tulpina firava si plapanda, ca orice prima alcatuire, izbucnita pe pamantul lui Pop Zabava, chiar la buza santului de drum subtire, care lega Rascaietii de sus cu Rascaietii de jos. Omul s-a mirat o portie de timp - cat se putea mira el in Icnea lui, ca sa nu oboseasca, si se gandea incet si anevoios, ca mai mereu, c-o fi vreo mladita de nuc sau de prun si ar mai aduce ceva in casa cea golasa unde nevasta-sa, tot pe potriva lui, cand ploua spala strachinile si cand batea vantul matura odaile. Omul a ingrijit si oblojit tulpina cu jurnale - iarna - ca sa n-o mizdreasca iepurii, el nestiind in fata carui fel de pom sau copac se afla si zaboveste. Crestea ciudat si noduros tulpina si Pop Zabava tot se mai mintea cu gandirea c-o fi macar stejar sau gorun, cu samanta brodita anapoda aici, in campie, stejar ori gorun sub umbra caruia sa-si tolaneasca in zile de vipie - lenea. Pana ce, intr-o zi, Sica - un vecin - pipaind nodurile, de fapt negii trunchiului, ii spuse celuilalt ca se nimereste, precis, sa fie o corcitura de mar salbatic, cu ceva ce nu stie nici el. Atunci l-au apucat pe Zabava relele lui porniri de harnicie repede si suparata. S-a apucat cu securea si fierastraul sa taie tulpina devenita trunchi si a ramas doar "trupina", adica buturuga. Si de aici incepe de fapt povestea buturugii. Ea nu s-a multumit sa fie doar mica, a pastorit pe langa ea niste lastari naivi, carora le adulmeca si sugea seva. Si tot asa, pana ce oamenii se uitau la ca ca la alta minune. S-a latit asa de tare, incat si-a putut ingadui sa-si lase noaptea (nestiuta), si cateva parti de putregai. Cum - obsteste se stie - orice buturuga vrea, n-are tihna, nici dinspre partea de sub pamant, nici dinspre cea de afara pana nu rastoarna un car. Si cum la fel de batraneste se stie ca putregaiul luceste sau.arde noaptea, buturuga asta, latindu-sc, marindu-se, nu mai putea sa rastoarne nici un car. Altfel iesea din proverb si, dupa ce iesea, se alegea si praful si nici n-ar mai fi fost povestita aici. Asa ca si-a lasat dinadins o margine de putregai lingusitor si stralucitor pe langa partile zdravene. Ca sa ademeneasca de pe cer carul mare; buturuga mare a miscat din partile fosforescent lucitoare ale bucatilor ispititoare de putregai din noapte, catre cer. Nimic! Carul marc de pe cer a clipit frumos si teapan din stiutele stele alcatuitoare. - Nici macar ultima stea-roata? - Nici! raspundea carul marc. Buturuga marc si-a orientat luminile catre carul mic, cu aceleasi fagaduieli, ca adica nu e pusa pe rasturnari. De aici au cazut cateva stele nestiutoare, dar cand au vazut despre ce este vorba s-or fi facut mai bine farfurii zburatoare. Si, de atunci, buturuga mare a inceput sa creasca puieti pe buza cealalta a drumului, a lui Airinie, poate in nadejdea ca vreo buturuga mica o sa se lupte cu vreun car mic de pe sosea. Si ca asteapta si se usca si iar asteapta, si nu stie ca sleaurile carelor mari sau mici s-au schimbat de mult, pe alt drum si ele nu se mai lasa rasturnate. |
|||
Pune poezia BUTURUGA, cerul si carul pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |