Marin cel scump mergea spre targ cu o traista de tarate si cu una de malai si tocmai inversa preturile maximale, bagand etichetele dintr-o legatura intr-alta, fara ca fostul jandarm Pomara, care mergea in spate pe poteca, cu un curcan subtioara, sa bage de seama. Chiar daca ar fi bagat, nu era mare lucru, Pomara nu mai avea caderea de alta data, da' orisicat. Cand sa taie spre dealul Cotarlaului.il vazura pe Pop Zabava, lenesul pe sapte sate, alergand cu opriri mari, lungi, dupa doi iepuri. Acestia nu erau prea speriati, nu se omorau nici ei cu fuga, trasesera cu urechea si aflasera ca, daca merg cate doi, nu pot fi prinsi, nici nu c voie. E lege si scrisa si nescrisa. intr-acestea, care nu i-a fost mirarea si a lui Pop si a unuia din iepuri, poate mai reflexiv, mai melancolic, care-i sari in incovoietura bratului si ramase acolo, privindu-l cu blandete si fara spaima!
- S-alege praful, in timpurile de azi, de invatatura batraneasca, protesta si se enerva Zabava, caruia nu-i placea carnea de iepure, zicea ca e grea. Si pentru el, de Rasucea mustrator urechile urechiatului, cand il auzi pe Marin tipand napraznic:
- Ia-l, sergent! Si i-ai si iepurele! El n-arc incadrare in proverbul cu iepurii, e in altul.
Fostul sergent se repezi cu energia de altadata. Lua iepurele si-1 aduse si pe Pop Zabava. Apoi pleca, fara sa priceapa nimic, ca si pe
timpuri.
- Ce sari, ba, gardul in batatura altei ziceri? N-ai incadrare la alergatul dupa doi iepuri. Asta mi s-ar lovi mai bine mic; tu esti la "lenesul mai mult alearga" si atata tot,il repezi Marin pe Zabava.
- Adica la
- La lenes, da. Ce, ti-e ca nadusesti su' limba daca zici pan' la cap?
- Si de unde pana unde era sa stiu?
- Ia zi, cand termini cu incaltatul, soarele e inaltat? il lua celalalt iute, pe scurtatura.
- Cam e, recunoscu Pop Zabava, da' tu de unde stii? ii fi scumpul?
- P-aproape. Stiai ca am bagat in plug amandoi, unul cu alergatura si altul cu paguba, si te tii dupa doi iepuri.
Se recunoscura, mai statura ce statura, pana li se facu foame si se gandira sa taie iepurele.
- Tu du-te dupa uscaturi, daca tot ti-e inscrisul si datul cu Icnea si alergatul. Da' sa nu le iei din palcul ala de padure, ca e prea aproape si nu intra in socoteala si proverb. Du-te mai sub coasta, ca e mai departe.
Cand Pop Zabava se intoarse daramat de povara, iepurele fugise.
- Si asa nu era prins legal, ranji Marin, alergasesi dupa doi si nu e voie sa prinzi nici unui, iepuri adica.
- Asculta, scumpule, legal, nelegal, era alergatura si stransura mea, incepu Zabava sa se supere incet. Legal, ai? isi aminti el. Apuca traista cu tarate si incepu sa-i care celuilalt peste obraji si spinare. Da cu taratelc, pentru ca stia ca la ele tine celalalt mai mult.
Marin se gandi ca iese mai ieftin, poate chiar in castig, daca-l injura. O lua pe indelete, sarguincios si ostaseste, de la "arhivele ma-si", si cand ajunse departe, la una lunga, in care-i istorisea celuilalt cum o sa intre in el ca "doi in doispe, de nu-l mai scoate nici douazeci si patru", baga de seama ca Pop Zabava adormise si sforaia scazut. Marin cel scump scuipa unde sezuse, ca sa nu-I spuzeasca bubele, si porni spre targ cu traistele de tarate si malai, in care inversase preturile maximale.
|