| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Cartea si partea
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nicolae Velea
|
|||
|
|
|||
| Metodistul casei de creatie dintr-un fost raion, tovarasul Matache, un om scund, grasut si cu un inceput prestigios - pentru indeletnicirea si obligatiile sale - de chelie intelectuala, sedea in fata institutiei si-si stergea gatul nadusit cu o batista cat un pogon, imprimata cu motive nationale. (De fapt cu flori locale, mai ales brandusi.) il sacaiau pantofii noi, incaltati in ziua aceea, care dupa ce ca-i inca-lecau si striveau degetele, mai si scartaiau aproape necuviincios. Se organizase o duminica model, un festival dat de mai multe sate intr-o comuna de deal. Si tocmai in ultima clipa, cum se zice (pentru ca instiintarea sosise cu vreo doua ore inainte), s-a anuntat venirea si participarea - ca sa asiste, se intelege - a tovarasului Zidaru insusi, din partea centrului. intr-un tarziu sau intr-o devreme, acesta sosi si cobori dintr-o masina lunga si destul de stralucitor vopsita. - Tovarasul Zidaru? -Da. - Tovarasul Matache, se recomanda Matache si-i scartaira pantofii infiorator, pana ce Zidaru, ca sa-l scoata din incurcatura, scoase din masina o femeie inalta, oachesa si destul de apreciabila. - Tovarasa Carmen, secretara noastra. - O cunoastem, o cunoastem, e pornita de pe meleagurile noastre, gresi Matache si fu vitriolat de privirile femeii, care lucrase o vreme pe aici, la un teatru de papusi, si cantase si la un restaurant. - Altfel, cum merge munca? veni o intrebare. - Pai, cum stiti si dumneavoastra, munca si munca. Zici cultura, zici alergatura, cugeta metodistul Matache. Zidaru o prinse pe Carmen de brat si intreba neutru si neglijent: - Tovarasu'? - Matache, se mai recomanda o data. - Ceva obiective pe aici poti sa ne arati? - Cum sa nu, se poate? Si el le propuse sa mearga sa vada noul stadion. Pornira. Zidaru inainta la brat cu tovarasa Carmen si Matache in spate, ca sa nu i se auda scartaitul pantofilor, din pricina caruia tovarasul Zidaru strambase de cateva ori din nas si obraz. Ajunsera, vazura, gazon-gazon. porti-porti si cativa batrani care jucau care sah, care table pe banci, fie la peluze, fie la tribuna intai. - E bine, foarte bine, ii explica tovarasul Zidaru secretarei. Tovarasul? - Matache, isi recita celalalt o parte din buletin sau din actul de nastere. - Da, exact, putem sa pornim spre Surpati parca, la duminica model? Celalalt incuviinta, ajunsese la masina - Matache, fireste, cu doi pasi in urma, ca sa nu se auda scartaitul groaznic al pantofilor. Se urcara in masina. Acolo: - Tovarasul? intreba Zidaru din spate, de langa Carmen, secretara. - Matache, Costica Matache. - Altceva, greutati, dificultati? - Atat ce v-am spus: zici cultura, zici alergatura. Au ajuns la Surpati, lume colorata in costume nationale, pentru duminica model, echipe de fluierasi, formatii de dansatori, lipseau doar solistele de muzica populara, care mancasera o groaza de inghetata si nu mai puteau sa cante. Ca sa mai treaca timpul de revenire, Matache l-a condus pe Zidaru pe la biblioteca, unde-l astepta alta incurcatura. Bibliotecara stia titlurile cartilor, dar nu stia autorii. Si mai avea si vreo cateva carti primite noi si neinregistrate. - Las* ca ai tu carte si carti, da' o sa-ti ai si partea ta, o ameninta catranit, soptit si nadusit, Matache pe bibliotecara. Pana la urma i s-a spus totul lui Zidaru, ca solistele mancasera prea multa inghetata si nu mai puteau, ragusite fiind, sa cante, la care el a propus sa cante Carmen, secretara, ceea ce ea a si cantat. Si la plecare, inainte de a se urca in masina, Zidaru l-a chemat pe Matache. - Tovarasul? a uitat el iar. - Matache, Costica Matache. - Totul a fost bine, a fost foarte bine. Si motorul a duduit si a pornit. La care, pe urma, si Matache s-a dus la bibliotecara si i-a spus ca e bine. e chiar foarte bine, ca asa c-cand ai carte, ai parte Doar seara, acasa, cand isi scotea pantofii cu chin, a rabufnit in fata nevestei: - Zici cultura, zici alergatura. |
|||
Pune poezia Cartea si partea pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |