Gavri la sovai cat sovai, pana intr-o joi, zi de targ, cand se hotari sa-i fure boul lui Eftimie. li taiase nehotararile para unuia cum ca Eftimie spusese ca el e din aia carc-si mananca si samanta de canepa.
- Si daca n-as munci, vorba proverbului, opt ore pe zi, se mintea Gavrila; (el era greu de pornit la munca, de oprit se oprea usor, si singur).
Acuma, de furat boul - de fapt nu era chiar bou,era un juncan, pe care Eftimie il crestea pentru vanzare - era lesne. Omul il tinea legat de un dud, iar pe timp plointc il baga intr-un grajd din fundul curtii. Cainii il cunosteau, pe Gavrila vreau sa zic - doar erau vecini, si ar fi mai preparat el, pentru vreun caz fortat, cativa bulzi de mamaliga cu branza, ca sa Ic potoleasca si inabuse daca nu latraturile si poate muscaturile, macar remuscarilc lor de animale credincioase si vigilente. Da, dar Gavrila nu vrea sa se abata si sa iasa din invatatura veche, ca trebuie furat, mai intai, oul si pe urma boul. Si asta era mai greu. Auzea ci cotcodacind gainile lui Eftimie, dar stia ca intr-un loc oul se gaseste si-n altul gaina se faleste. Bine, le-ar fi dibacit el cuiburile din fanar, dar ouale erau adunate seara si ziua, daca ar fi cotrobait pe acolo, ar fi dat fata de vreun nod de copil de-ai lui Eftimie, si iesea alta aia. Sa Fi asteptat pana crestea lucerna si - dupa coasa - sa-l fi ajutat pe celalalt sa urce in pod, iar nu putea zabovi, juncul crestea iute, punea carne pe el cu lopata, de parca se pripea sa se suie pe cantar si sa-l mangaie cutitul sau toporul intre coarne. Asa ca Gavrila puse ochii pe o curca de-a lui Eftimie, care se razletea des si o apuca preocupata si ingrijorata printr-o curea de pamant cu ghizdei. Era limpede ca oua pe undeva, in secret. Dar Gavrila nu era precis daca si oul pistruiat de curca se incadreaza sau se cuibareste in zicerea inteleapta despre calea de la ou la bou.
isi facu drum de cateva ori pe la Pareraie, abatand vorba spre invataturi. Pleca de acolo cu capul duduind de spuneri ce nu se legau, pana cand intr-o seara fu rasplatit. Paremic zisese ca "gaina vecinului e curca".
- E-n clara! s-a luminat Gavrila si a doua zi pandi outoarea, ii puse sare in tartita, ca sa-i iuteasca mersul spre cuibul secret. il afla, o astepta intelept si rabdator si-i lua oul. Erau mai multe, dar el lua doar unul. Acasa, nu stiu ce sa faca cu oul; - invatatura nu prevedea nimic, asa ca il puse in tigaie. incet, se dedulci la oua de curca si uita de bou. Pana intr-o zi - tot de joi - cand se intalni pe sosea cu Eftimie, care avea infasurata pe brat si pe mana stanga o funie. Mergea vesel pe talpa stanga, si ingandurat pe talpa dreapta.
- Hai sa ne omenim, ofta Eftimie si se indrepta spre Costica Mat.
Baura ei cat baura la bufet si nu se inveseleau.
- Ce-ai,ma?
- Pe dracu' am, aia am, raspunse Gavrila, care avea si oul de curca in buzunar. Ca ochesc in castraveti si nimeresc in ciuperci. Da' dumitale ce ai?
- Am, ca vine d-acolo ca-l tinui pe boul asta ca-n fabula, de ajunsese boier numa* cu lutcrna si astia mi-au dat doar cinci, nu opt sute, cum fusese invoiala.
- N-are nimic, il impaca Gavrila, razbunat.
Si se gandi sa nu-i mai fure nici funia cu care dusese boul la targ. Peste noapte se razgandi si i-o fura. A doua zi dimineata, cand il auzi tipand pe copilul lui Eftimie, batut cu alta funie de-i linia spinarea cum liniezi hartia, ca sa spuna unde a ascuns funia, ca sa-si faca vreo tuteica, ca el si-asa mare noroc n-a avut cu carnea juncului, Gavrila se gandi sa arunce funia boului peste gard, ca prea plangea copilul ca o streasina.
Si pana la urma o arunca. Eftimie incepuse sa-i bata pe amandoi copiii, de plangeau unul ca o streasina de primavara, altul ca o streasina de toamna.
|