Dupa ce iesi din cizme, din uniforma ca mustarul si de sub arme, lasal fiind la vatra sa mica, Valentin se prezenta cinstit-ostaseste Ia Stanica, pentru a cerc mana Marioarei sale, cu care invatase s3 faca plaja in vara de atunci, pe malul raului si se lasase cu ce se lasase. Despre partea verighetelor, aranjase, el le inchiria de la domnul Paremie, unchiul-sau, care dupa cum se stie avea trei: doua de la nevestele carc-l lasasera si una de la cea pe care-o lasase el. (De fapt sapte, pentru ca le aseza si pe ale lui, din vremea data, in aceeasi cutioara.)
A buimacit o lume faptul ca Stanica s-a pus curmezis si i-a aruncat lui Valentin amenintarea ca, daca-i mai calca piciorul prin batatura sau isi mai salta palaria peste ulucile curtii lui si-si mai strecoara soapte printre aceleasi uluci,il masoara si-i liniaza spinarea cu un catralion de pari.
Si asta acu', dupa ce fata, Marioara, pusese jos, si copilul frumos si desteptat prea devreme din zabovirea dulce si lanceda a somnului lui de copil - cum sunt toti intamplati asa - incepea sa caute si sa cotrobaie prin odaie cu ochii, dinapoia mamei, dupa cel de al doilea faptas, care-l iscase.
In sat era, aruncata si asezata peste rau, un fel de uzina electrica, care nu arata nici macar ca o moara, o inchipuire a cuiva, a unui mosier, Viereanu, carc-si mutase jocul cu morisca de parau aici. Mai taiau satul si cativa stalpi cu cesti pentru becuri, bune de ochit cu prastia de copii, mai mereu pistruiate de lepadaturile vrabiilor ori ciorilor.
Valentin, intors din armata cu ceva cunostinte intr-acestea, ceru incuviintarea si ajutorul parintilor intelepti ai satului - primarului Glavan si notarului sau respectiv, - acestia incuviintara si Valentin dezmorti mica uzina de stalpii de pe sosea sau chiar instalatiile, cate erau, de prin casc.
Oamenii isi pusesera iar lampile cu gaz in colturi uitate de odai. Sau le mai tineau si le luau in mana pentru ziua si fapta cand parleau porcii. Paiele se imputinau si ei iuau podoaba ultima a victimei din urma a iernii cu flacara ridicata de la fitilul lampii casnice. Asta pana cand Si aici incepe povestea.
Pana cand lumina de bec a inceput sa se intrerupa intre anumite ceasuri. S-a repetat de cateva ori, pana ce tot Pop Zabava, lenesul, a venit inaintea agerimii celorlalti:
- Valentin taie lumina, ca sa se vada cu Marioara. Frumos era ca chiar asa si era.
Si mai ales joia si sambata, cand Stanica avea treburi la targ si nu se stia precis daca intarzie.
Cateodata, se intelege, il prindea taierea electricii si in carciuma din sat si se radea cu indemnul:
- Sai, Stanica!
Si Stanica fugea ca sa-I prinza pe Valentin, pe intunericul fara de lumina electrica, cu fie-sa Marioara. Glumele se indesau, se zicea ca el sare si noaptea doar intr-un papuc si-o opinca, ca sa-I prinza.
Si tot asa
Pana cand tot Pop Zabava, lenesul peste sapte sate, a bagat ochiul in observatie ca Stanica merge la brateta cu Valentin, dupa si inainte de taierea luminii. Si a mai bagat tot el de seama ca, in loc sa-si bata fala pentru pacatul de cu vara, ii lasa sa mearga tot la brateta in fata lui. Pe Valentin si pe Marioara, adica.
Si tarziu, tarziu de tot - nici nu mai stiu a cui a fost bagarea de scama - s-a vazut ca, atunci cand Valentin taia lumina electrica, varu' Stanica, imbiat de ceilalti sa-si cate si sa bata fata, intr-un papuc si-o opinca se ducea la vecina-sa Sevastita a lui Parvu de peste drum si gard, Sevastita cea cu brate rosii si rotunde.
Si la nunta lui Valentin cu Marioara, in curtea lui Stanica, vara:
- Al dracu' Stanica
- Minciuna cat turnul Coltii de mare.
Si cand disparu Valentin si stinse iar lumina, unul arunca:
- Sai,Parvule!
|