| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
In vie de Tudor Vianu Eu vin la tine-n vie : te rog sa ma primesti. Iti voi culege via si-ti voi propti butucii, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Pe DOUA, pe noua
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nicolae Velea
|
|||
|
|
|||
| Cand vazura ca asa nu mai merge, n-are cum sa mai mearga, s-alege praful, ei, adica Din, croitorul, si Savu, cizmarul, se vazura siliti, pe doua-pc noua, la o iesire urgenta din situatie. Au incercat separat la inceput, dar n-a iesit nimic. Croitorul se imbraca lot prost, incropit, cu pantalonii ca niste semne de mirare ori exclamare rau asezate, cautandu-si prin schimbare miscata locul potrivit la sfarsitul gandirii zise sau scrise; privitor la incaltarile lui Savu, cizmarul, era mai inlesnita constatarea despre felul cum se potriveste cizmarul cu incaltarile lui facute personal: doar vazandu-i fata si ochii care priveau chinuit in sus, banuiai lupta dintre degetele de jos incalecandu-se si dusmanindu-se. - Zici Din, zici clin, zicea lumea, duminica si in spatele si in fata croitorului Din. - Zici Savu, ai zis si aici gura duminicala a lumii sovaia, negasind un cuvant care sa sune la coada nici potrivit cu numele, nici cu meseria. - Zici Savu, zici Savu, se spunea, ceea ce era si mai rau, pentru ca aducea a "polocrul" nebunului localitatii, "Trei geamantane". - Ai zis "Trei geamantane", ai zis "Trei geamantane". Asa ca cei doi, intalnindu-sc la pescuit si cu varse si cu undite pe malul raului si neizbandind, s-au trezit vorbind: - imi scapa mana, explica Din, croitorul, si d-asta imi iese mereu un clin in plus si - Ata lunga face noduri si se rupe unde e mai subtire, il intelese si-l explica pe celalalt Savu, cizmarul. - Si mie, urma tot Savu, mi-c mila sa tai de unde e mai mult, din piele, adica da, tai, daca zice el, clientul, ca-i vine Ia picior. Da' ramane.fir-ar al dracului, ramane! Si d-asta-mi fac - Ramane? - Ramane! - Si d-asta crezi ca cizmarul n-are umblatori, sau hai, tropotei ca lumea? - D-asta. - Si croitorul cum ca ar avea clinul dupa el - D-asta, ca le face din resturi. Se privira, se intelesera si-si intelesera durerea si neimplinirea. Zi de vara, fara intamplari mari, deasupra lor si a raului motaiau niste nori albi, rataciti. Si, ca dintr-o data, atunci cand scoasera si unditele si varscle, se lovira in priviri, in intelegere si propunere. Se vazura semanand si la inaltime, sau macar ca bust - si la lungimea si latimea picioarelor lasate pe nisipul cald si marunt de pe marginea raului. Si a ramas asa: ca Din, croitorul, sa-i faca iui Savu, cizmarul, doua randuri de haine pe an sau la comanda, din care unul sa-i fie oferit cadou lui Din, croitorul, iar Savu sa-i faca lui Din, la fel, ghete sau bocanci, pe care sa-i ofere una surpriza lui Savu, cizmarul. Se mai gandira sa-l ia in intelegerea lor pe Dodica, bucatarul si cofetarul localitatii, care slabea, nemancand, de-i numarai coastele. Dar nu-l chemara, pentru ca manca prea mult la masa altora, neintocmita de el. Asa ca Din si Savu isi faceau vizite in familie. Din lepadandu-si hainele in antreul lui Savu, iar Savu, in duminica ce urma, lua incaltarile in casa lui Din. Si au urmat tot asa: adica Din, croitorul, cerca doua perechi de ghete bune sau bocanci buni lui Savu, si Savu cerca doua costume de haine bune, lui Din. Pe urma nu mai pot sa stiu, adica as putea sti, dar mai departe tot nu se ajunge. |
|||
Pune poezia Pe DOUA, pe noua pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |