- Asculta, Parimio, ce mama Ana ii fi avand de te scoli de o portie de timp cu noaptea in cap sau in ceafa, cum vrei? isi trosni omul nemultumit oasele, intr-un vinetiu al diminetii, lipit inca de geam. Treburi presante ca sa zici ca ai, sa arunce patura de pe tine si sa-ti smuceasca perna de sub cap,n-ai, nu-ti arunca patura, adica, si nu ti-o smucesc - perna - vreau sa zic, explica el mai departe, spunandu-si ca intotdeauna gandirea pana la cap si cuibarind atent vorbele atipite in urechile femeii, ca sa n-o pagubeasca de vreun inteles, dandu-i ragaz sa le numere odata cu boabele de fasole.
- Si sa fii ganditoare dupa vorba cu sculatul de dimineata si ajunsul departe, n-ai de ce nu prea mai ai cum si de ce porni, daca ai pus odata cu mine capu' sub Evanghelie cand ne-am luat. Da' te duci pan' la poarta si-ndarat, ca sa te invartesti pana asupra serii, ca gaina jur-imprcjurul casei.
Vazand-o pe Parimia ca da inainte, tacuta si incapatanata, cu alesul fasolei si stiind el ca mania mare duce la pranz mic, iar Parcmie nefiind tocmai el omul care sa manance joia de post (pentru ca era intr-o joi de dimineata si vinerea ca vinerea), se intoarse de unde ajunsese, pe o poteca mai dulce:
- Ca nu sunt nici alde Pistolan, care nu-si trezeste nevasta pana-n crucea pranzului, si cand cauta in portofel da doar de ata de la mamaliga si femeia i-a capatat albeata la calcaie, greu de vindecat. Si nici ca varu', stii cine, care-o pune pe nevasta sa bata apa pan-o scoate unt. Nu, la mine cumpatarea si cumpatul. Ca daca e sa fie vorba, cu el nu-ti pierzi umbletul. Stii ce fac eu, cand ma duc la targ sau la oras dupa treburi si-mi mai ramane timp intre ele», intre treburi? Te-o fi lovind parerea ca ma duc la o carciuma, o bere, un nu-s' ce? Nu, ma duc la un cinematograf, nu ma intereseaza filmul, ma uit, nu fumez, nu consum si plec, economisesc. Sau la muzee. Aleg mai ales muzeele care au si canapele. Te-asezi pe una, canapea adica, priponesti ochii pe-un tablou, o maimuta impaiata, ce s-o gasi in fata canapelei, si nimeni nu te deranjeaza. De economisit, economisesti: de fumat n-ai voie, de baut o bere sau chiar altceva, de unde pana unde la muzeu? Si cand mi se apropie timpul de plecat Ia ce am de facut, plec.
- Asta e! Cumpatarea, ii mai explica el si ceru iar ligheanul cu apa pentru picioare, deoarece domnul Paremic obisnuia sa se spele pe picioare si dimineata, nu doar seara. Spalatul pe picioare de dimineata, zicea el, e la fel de bun ca si spalatul pe fata.
Lopatand si stropind cu picioarele apa din lighean, ci incepu, privindu-si casa incarcata si ajunsa, sa spuna ceva foarte incurcat - mai mult pentru el - dupa care, ca sa ajungi sa fii cumpatat in toiul varstei, al puterii si-al ajungerii, inseamna sa arati lumii ca esti mai mare decat norocul tau.
Oricum, gandul nu se limpezea si n-avea cum fi explicat lesne Parimiei si poate s-ar fi ales ceva ori s-ar fi incalcit si mai rau, daca nu se intampla batutul in poarta al unui baiat, un nepot.
II chema Anton.
- Du-te si vezi ce vrea, ii spusese Paremic nevestei, dupa ce trasese perdeaua de ia geam. sa vada cine e. Si vazuse.
- Doar ca nu se potrivesc la functie si la nume. ca altfel se loveste tot. ca in carte, bolborosea catranita in palma Parimia, aplecata spre ivarul portii. Ar pica sa fie dupa tipic:
" Buna ziua, primarule!*' " Raspunde tu, Parvule!"
|