| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Ziceri sub streasina iernii
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nicolae Velea
|
|||
|
|
|||
| In dimineata ce veni sa-i spele geamurile cu o lumina murdara si cam sleita, dupa ziua in care-si taiase porcul, varul Stanica se trezi cu capul-tuci - de si-l ciocani sa vaza daca e tot al lui si sade unde trebuia sa sada - si cu un picior care bataia pe sub toale. Si care, de fapt, il si trezise si-i taiase somnul. Facu repede socoteala de cam cat bause dupa ce injunghiase si ispravise cu ramatorul. Se cam aduna, isi cobori cu grija parinteasca picioarele din pat si se cazni sa Ic dea caldura necesara prin imbracare si incaltare. Mergea anevoie. Cu pantalonii a mai mers cum a mers, dar la incaltari era lupta mare. Stangul, piciorul adica, Ie-a primit cuminte, dar dreptul se incontra, natang. Atunci Stanica I-a pedepsit, ducandu-se cu el descult pana la put, unde a rasturnat o ciutura cu apa, jumatate pe cap, jumatate pe gura. intors in odaie, cel drept s-a astamparat doar pana la jumatate. A primit bocancul, dar il lovise cc-l lovise, acu, sa nu lase sireturile sa nimereasca in ochiurile lor. Varu' Stanica l-a pedepsit iar, a scos bocancul si s-a dus cu talpa dreapta, desculta, jos, unde a baut o oala de vin. Nu se alesese - vinul - era tulbure, si, intors sus, piciorul drept n-a mai batait, a ascultat si de bocanc si de sireturi, care au intrat parca singure. Varu' Stanica, acum teafar, a iesit in curte si a inceput sa-si bata cainele cu bocancii. Latratorul nu se prea ferea, venea si lingea botul bocancilor, poate si pentru ca pe acolo ramasesera pete de grasime de la porcul taiat sau pentru ca era el mic, si credincios, si lacom. Si-l privea in ochi cu lacrimi de fiara mica si de curte. Varului Stanica i se facuse sila si-l prinse mirarea de ce-o fi batand asa cainele. isi raspunse ca parca ii tipa curtea a pustiu fara oftatul satul al cocinii porcului, acuma goale. isi istovi gandul si lamurirca pana aici si se uita peste gard. O vazu printre si pe deasupra ulucilor pe vecina-sa Sevastita tocand pe un carpator niste maciuci de varza acra. - Ce faci, Sevasta, mai vru Stanica sa afle inca o data ce face vecina. - Ce sa fac, mi-a plecat barbatu' la moara si nu stiu: sa-l mai astept sau sa ma marit Stanica intelese prea mult sau poate intelese doar cat trebuie si trecu dincolo, unde incepu sa guste din trebuitoarea varza acra. Sevastita toca varza cu manecile sumesc si bratele voinice ce i se inrosisera frumos de ger. Asa ca ea il chema in casa si-J omeni cu inca vreo cateva cani de vin. Stanica scapa de cateva ori mana si poate s-ar fi ajuns la si mai jos, ori mai departe, daca nu s-ar fi auzit batutul portii si pasii de gospodar ai lui Parvu. Stanica dadu sa sara pe fereastra dinspre gradina, in spatele casei, dar nu ajunse la toc si Parvu il gasi rosu la obraji, ca scos din fiertura noua. - Ce faci, vere, p-acilea? intreba el, duduind podeaua cu sacii aruncati pe jos. - D-alea nefacute, aia fac, se invinovati celalalt prosteste. Si d-aici a pornit cearta, de se clatinau peretii odaii. - Ca umbli cu haine de Anglie si cu petice o mie, arunca Parvu. - Si pe tine te-o fi laut voda-n ziua de Pasti. - Ca treci din casa in casa dupa femeile altora, cum trece cascatul de la om la om. - Nu stric eu orzul pe gaste, cand am iarba pana la genunchi. - Asa, se repezi si Sevastita, dupa ce ca umbli uns pe par si uscat pe mate si vara stai sa numeri cantarul cucului, mai ai glas - Bine ca am sa dau, nu sa iau, a raspuns si Stanica anapoda. Si tot asa, pana au uitat din ce se luasera si Parvu mai scoase, ca sa-si aduca aminte pricina, niste cani de vin, care se indesira, iar Stanica se duse dincolo la el, sa aduca niste sorici de porc. Si cum zapada se indesa afara,ei isi adusera aminte ca e iarna si nu si-au facut caruta iarna, au doar sanii facute de cu iarna ailalta si sunt cam pacatosi ca nu se tin de invatatura veche, si le scapa a plans, si se legara ca chiar de a doua zi sa s-apuce de incropit o caruta. |
|||
Pune poezia Ziceri sub streasina iernii pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |