Merg ce merg, si el, si ceata.
Stai! A stat.
Si se arata
om inalt, pasind alene,
tot privind pe sub sprancene,
in giubea si in poturi
de aba cu-nflorituri;
dupa braul de matase,
tot manunchiuri aratoase
de chinjale si pistoale,
ca-n poveste, la pasale;
in mesi galbeni si papuci
pulpele, ca niste dr uci;
cu mustati de varvaric,
cum sta bine la voinic;
ochii doua guri de flinta;
parc-ar rade intr-un dinte:
Ce cati prin aceste parti?
Ce sa cat? Nu cat nimic!
Buna treaba de-un voinic
sa imbli asa, usernic
Nu cumva esti un nemernic
din cei pusi sa iscodeasca
de agia cea domneasca?
Dumnezeu sa ma fereasca!
Ai parinti?
Am.
Din ce neam?
Hanculestii
Ian stai, frate! Suguiesti?
Da, nici ca cum!
Ia, acesta ii semn bun!
Bre, un s-o-nscriu si un s-o pun?
Ma uitam, cu cine sameni?!
Apoi esti, bre, om din oameni!
Daca zici, oi fi! Ori ba?
Una am a va-ntreba,
nu va fie cu banat:
Peste ce noroace-am dat?
Noroacele, pui de lele,
sa nu ti le simti pe piele!
Vad, ti-i limba ascutita,
cata sa n-o ai ciuntita!
Face cu ochiul la unul
din calari. Saltand zabunul,
mititel, inflat in nari,
sare-un omulean din scari,
pe Mihalcea mi-l masoara
ba cu ochii, ba cu-o sfoara
Hancu, darz, nici ca clinteste,
pe dracos il ur mareste:
La ce ma masori de viu?
Iau lungime la sicriu!
Cei calari rad. Numai cel
care-i jos, cel mititel,
se sluteste, tot se hoalba,
bate pamantul cu talpa,
tot, lupeste,-n jur ii imbla;
parca-i un curcan se infla;
si odata-si face vant,
sa-l darame la pamant!
Pe Mihalcea?
Ha, ha, ha!
Rade Corbul Negru:
Craaa!
Da-te, piciule,-ncoló!
Pe Mihalcea?
Ho, ho, ho!
Mititelul a icnit
si pe jos s-a pomenit,
nasadit la umar.
Cum ii?
minunat, cel varvaric
il intreaba pe voinic .
Hancu primprejur se uita:
el e unul, ceata multa!
Cusma cam pe ochi o pune
si nici car, nici mar nu spune.
Iute-i Hancu, nu chiteste
mult, cand cela iar porneste:
el de ceafa mi-l insfaca,
cum ai apuca bardaca,
si mi ti-l zvarle pe-o craca.
O, ho, ho!
Priviti, sireacul!
Canta, cucule, cu foc
ca n-ai pe lume noroc!
Fr untea cetei cu mustata
face semn, nu-si schimba fata.
Altul sare, cata capat
de pricina.
Maica, scapa-l!
Hancu-un deget doar repede
si l-a-ntins pe iarba verde
Aferim! Ia, fa-te, bre!
Bate palma ici, cole!
Haraminilor, mi-ati spus,
mai vartosi, pe-aici, ca nu-s
alde Hancul! O stim? Drept?
Ia, acum am sa te vad!
Cei calari, cel din copac,
cel din iarba vad si tac:
om din saptezeci si sapte
stransul mainii tari sa rabde
de-a joi. Prins ca in cleste
sta Mihalcea, dar zambeste
Celalalt, crisca si strange
ca din gingini iese sange
si un firicel se scura
pe barbia lui, din gura.
Capitanul fete-fete
face, si pricep baietii;
vinele la gat se umfla,
noduri pe la falci ii umbla,
si, strapuns ca de un junghi,
cade vajnicu-n genunchi!
Catatura lui Mihalcea
fuge iute-ncolo-ncoace:
vede soti si toate cele
cum pun mana pe plasele
Lasa! geme cel batut.
Bre, sa nu vad, nici s-aud
c-ati vrea sa ma razbunati!
Am ramas, bre, r usinati!
Si de cine? Dar saleam!
Sa-ti ramana de haram!
Pana astazi, nimanui
Paunasul-Codrului
nu s-a mai dat biruit
Se vede-am imbatranit,
zice Paunas, sireacul.
Mana nasadita-si freaca.
Dar amu, pan te vei duce,
sa ne luam frati de cruce!
Bine, zice Hancu. Bine!
Dar eu nici nu stiu cu cine
am de furca. Cin sunteti?
Vai de omul paduret!
Ian stati, roata, bre voinici,
sa ne spovedim aici!
sa fie bine
