A car nit spre codrul des,
caci caldura ii da ghes.
Si caldura
usca gura.
La loc negru, cu stramtoare,
prin tufari, ce rar vad soare,
a ajuns. Doua izvoare
taraie jos, la racoare,
prin doua jgheaburi de nuc,
sfredelusuri! in uluc.
Apa-i dulce, ca susaiul;
rece la masele taie.
In uluc cand da sa cate
vede chipuri incr untate,
mustacioase, tremurate.
Capul repede ridica:
Buna vremea! vrea sa zica.
Ce cati pe aicea, mai?
face unul din flacai.
Ce sa cat? Nimic nu cat!
Buna vreme de imblat
ti-ai gasit, amu, baiete!
Si la dansul isi repede
calul, ca sa-l ia in piept:
Inainte, tine-o drept!
Da la ce? Hooo! Iaca merg!
Cine-or fi? Nu inteleg!
Pe carari prapastuite
de dihanii tiparite,
langa bahne ce n-au fund,
prin hatis frunzos patr und
|