Lung e-Andrii, grebanosit,
cu pamantul infratit,
bun de cornul plugului,
dupa coada boului.
La ochi greu;
calcai crapat;
cu un crac de la izmana
suflecat;
seamana cu o icoana
din iadul intunecat.
Glas dogit, taraganat:
Despre una, voinicele,
n-oi da cep la toate cele
Frunzulita r upta-n cruce,
nu mi-a fost ursita dulce!
Nici traiul cu folosinta,
nici mosia cu priinta.
De la Nistr u pan la Pr ut
lung ii drumul si batut.
Nu-i batut de car cu boi,
ci de oameni cu nevoi,
si de pacatele mele,
nu catati ca-s maruntele!
Arz-o focul razasie
eu chiteam ca-i boierie,
dar ea-i numai saracie!
Pentr u-o palma de pamant
zilele mi-am dat in vant,
stramtorat de-un venetic
ce ma tinea de nimic.
Foicica macies,
nu-i dreptate nici la Iesi!
Ca dreptatea la boier
ii ca steaua de pe cer,
fr umoasa si luminata,
dar de ajuns
niciodata!
Pe masa nici farmatura
nu era de pus in gura,
tot s-a dus, cu-atatea dati
purces pe la judecati
Poate unul Dumnezeu
stia ce-i in gandul meu,
dar s-acela-i imparat
de cei bogati cumparat!
Imi culcam capul pe piatra,
copiii plangeau la vatra;
roasa de inima rea,
s-a topit nevasta-mea.
Pruncii
au pierit ca spuma,
i-a-nghitit bólistea, huma.
Nevoit de razasie,
m-am lovit in voinicie,
ca sa-mi fac sfanta dreptate
cu cea ghioaga de la spate;
sa-mi fie judecatori
cei garneti neschimbatori!
Pribeagul:
Silnicie, silnicie,
priponita in ograda, saracie!
De saracie mai poti scapa odata,
dar de nedreptate niciodata!
Nu vezi, mos doamne, catarat prea sus?
Carari pentr u nevoiesi pana la tine nu-s!
Dregatorii hapsani, judecatorii,
nedreptii ti-au mascarit sorii!
Cum sa se plece cumpana dreptatii,
cand talgerele s-au proptit in
turnurile nedreptatii?
Judecata dintre boier si sarac
n-a fi de partea saracului in veac!
Mai cumplita sete nu-i pe lume, frate,
cum ii setea de dreptate!
Paun:
Ghita, bre, sa te-auzim.
Ori cu colaci sa te poftim?
