Descinzi, calica muza, din spatiul oniric,
Ca un batran cu tuse, cu nasul in fular,
In cardasia unor vedenii sterpe, clar
Nu-ti este sensul vietii, chiar de-l intampini liric.
Taramul adormit de pergament asiric,
Nu spune cititor ului contemporan cu har
Nimic, de parca-ai oferi intr-un murdar pahar
Posirca multa-n grade al unui plans sibilic.
Te vreau, subtila muza, sa vii cu sanatatea
Pamantului, ca-n brazde telina ridicata,
Ca sa detin in munca si joc intaietatea.
De naluciri absurde de-a pur uri vindecata,
Din fulger ul solar sa te deprinzi a zice,
Ca-n jur sa intre-n hora belsugul greu de spice.
|