Cotofenele albastre

Ori umbra undelor line,
Alarmate,
Fac alai Omului Negr u,
Ce are el cu poetul?
Poezia e un deghizat adevar.
Dar pot fi subversive, poete,
Incalificabilele intrebari!
Prea multe nu-ti plac,
De prea multe te indoiesti.
Esti bolnav? Iti vor administra
O cura
De racoare,
Spre invatatura generatiilor viitoare!
2
Omul Negru,
Iata-l cum iese din oglinda
Grav, ca o foaie de pergament.
Sunt bolnav. Asta-i halucinatie!
Nu exista nici un Om Negr u!
Ha, ha! Ha, ha!
Nu esti lipsit de imaginatie,
Poete!
Dar
Omul Negru
exista!
Oricat ar fi de trista
Imprejurarea,
Inar meaza-te cu rabdare.

3
Prin faptul ca existi, traiesti,
Porti raspundere.
Intelegi?
Esti vanat . Eu vanatorul .
Joci in piese?
Eu sunt regizorul.
Fugi, fatarnicule!
Omule Negr u, fugi!
Eu victima ta?
Ce-mi indr ugi!
Singur nu crezi
In fictiunile
Pe care mi le debitezi;
Slab si neasigurat,
Duci un trai de nemernic!
Omule Negr u, de ce ranjesti?
De ce-ti arati coltii?
Nu te temi de mine?
Ce pot face? Poetul om ramane,
Iar cainele caine.
Imi arati cantarul
Si dosarul?
Esti convins si vrei sa ma convingi
Ca esti infailibil?
Devii rizibil,
Omule Negr u, cu aroganta ta,
Tu esti acela care ciubota o lingi!
Si o vei linge,

Fiindca in sinistra-ti singuratate
Vrabiile amagirilor proprii
Stau in eterele constiintei incurcate.
4
Ha, ha! Mana strange revolver ul.
Ucigas? Iluzie!
Inca n-au fost turnate gloantele
Care sa ucida adevar ul.
Iti faci un titlu de glorie,
Porti la butoniera al crimelor trandafir.
Nu, asta nu-i o victorie:
Zbirul ramane zbir,
Omule Negru. Dar nici nu existi!
Uite, lacrimogenii tai ochi tristi.
Ai fost ca o cotleta ar uncata din maini in maini.
Ai vrea grozav sa te speli pe maini?
Ah, da. Eram sa uit. Ai sperat uitarea?
Conspiratia ca un balon de sapun
A plesnit. Ce mai trai bun
Ai crezut sa ai, pe ur ma.
Dar unghia manichiurata in rana ta scurma.
Unghia secretarei trandafirii
Numita si Echitate.
Ti-au fost incertitudinile tradate?
Ha, ha!
Cap de familie. Pensionar.
Deasupra capului tau se leagana
Funia spanzuratului la fiecare felinar.

Ai sperat ca vezi cosuroasa progenitura,
Cu prestanta,
De pe amvonul viitorului sa faca gura,
Propovaduind niste interese
ramase in restanta?
Ti-ai visat flacaul mitos, in sexuala
plenitudine,
Pe o banca in parc, langa o cobra neagra la moda?
Omule Negr u, nu mai lua atitudine!
Cu suflet stalcit esti cel mult
una dintre himerele
nedescifrate de taica Quasimodo
Nu stiu ce am! Luna cand vraiste
Naboieste-n gradina prin perdele
O vad si-mi pare o ciuta prinsa pe pajiste;
Cotofenele albastre
Se zbat, se rotesc, parca fac a vreme.
Pei, piaza!
Omul Negru pe pervazul de la fereastra
Se aseaza si, degajat, fumeaza
Distant, elegant, mefistofelic, calm.
Ma fura cu ochiul, ca un jude de instructie.
O cucuvea isterica psalmodiaza un psalm,
Ca un psalmist in exercitiul functiunii.
Sunt zadarat de spaime. Nesiguranta.
Ceva scamos, ca funigeii in atmosfera,
Pluteste in juru-mi cucuta Simt lantul
Stramosului meu condamnat la galere.
Ma ghemuiesc in mine. O salbataciune
Bagata-n vizuina de frica mortii.
Al inimii spuzit taciune

Ticaie, de parca ne-au calcat hotii
Teama? Teama de cine? De aratarea
Ce-mi umbla prin sertare,
frunzareste caietele,
Fr unzareste, si ma priveste arare,
De parca mi-a descoperit toate secretele.
Sunt bolnav. N-am secrete, calailor!
Iata-ma, azvarlit in verticala spre soare,
Ca un gheizer in albia vailor
Pentr u a da adancimilor irizare.
Omule Negru! Pari ner vos. Nu-i asa,
Nu te asteptai la asemenea rebeliune ?
Da. Vad. Au prins a ti se-ncetosa
Ale craniului scaparatori-vagaune!
Ura? Desigur! Ai ramas instrumentul,
Nu prea modern instrument ins fara constiinta,
Nici n-ai visat ca va veni momentul,
Ca victima cu calaul la o bere sa faca
cunostinta.
Ai slujit cu constiinciozitate, intrand la ideea
Ca-n numele ideii inchizitia multe a comis!
La toate capatanile ti-ai potrivit cheia,
Ai pangarit tot ce s-a vrut tainuit si inchis.
Ai profanat tabernacolele,
La acoperisurile sperantelor ai pus torta.
Ti-ai intins nenumaratele tale tentacole,
Ca sa cuprinzi tot globul, cu forta!

Omule Negru! Dar cine esti in fond?
Umbra unei umbre? De-ar fi sa dizolv
In eprubeta istoriei cheagul tau blond,
De fascist,
N-ai fi mai mult decat scuipat amestecat
cu colb.
Nu-ti place, Omule Negru? Ah, cotofenele,
Albastrele caraitoare, iata, s-au incaierat.
Plutesc, plutesc ca o ninsoare penele,
Ori poate luna a explodat?