De odata, prin raristi, strasnici,
un card de tarani is adusi
de cetasii strajnici.
Sant oameni? Sant ursi?
Sant oameni! Ce dusman
i-a prefacut in ce sant,
cu fete ca de pamant
si parul iesit prin cusme?
In frunte unul cu bouri
pe fata, dangaluit.
Ochii la nouri,
urechile lipsa, la nari zdrelit.
Cine te-a infr umusetat asa, omule?
se mira Ion, sugubatul.
Din mila lui Voda, a domnului,
flacaule! Calaii domnesti
isi fac slujba cu osardie.
Ce gandesti!
Si tu de le-ai pica, frate-meu,
mi te-ar insura cu Carpena.
Bine-ati venit, oameni buni!
Cu ce nevoi, bre, pe la noi?
A iesit un mos
cu ochii frumosi,
cu parul colilie,
cu voroava de solomonie:
Voinicilor, dragilor,
nu povara desagilor,
ca nici nu-i avem,
nu vantul si ploile,
ne mana nevoile!
A venit podgheazul domnesc
Maine
ne implinesc
N-avem scapare!
Ne prada ziua-n amiaza mare.
Care-i acela, nemernicul?
Duca, grecoteiul,
vistiernicul.
Duca? Hiclean si hulpav!
Am auzit de dansul
Are
cu sine putere mare?
Putere?
Puterea-i domneasca.
Dar mila -i
arnauteasca!
Nu pasuieste,
nu crede,
ca vultanul la pui
se repede,
smulge la femei
din urechi cerceii;
copilitelor dalbelor,
la joc,
le rupe de la gat salbele.
Cum de rabdati? Hancu striga.
In fata unui grecotei afurisit
s-o puneti de maliga?
N-aveti furci?
N-aveti cutit?
He-hei, voinicule!
Usor de zis.
Tineretea pe multi i-a aprins!
Semnele pe fata lui Costache,
de unde-s?
Din rocosire, frate!
La toate rascrucile,
prin mahalali, la Iesi
se leagana-n vant nu numai un les.
Rabdare moldoveneasca!
Daca ar putea
se vada ochiul inima mea:
Tara asta rana vie,
plina de vier mi. Volnicie!
La voi am venit!
Ratuiti-ne!
Intoarceti-va, si fiti pe pace.
N-om lasa sa faca ce-i place
gainar ului domnesc!
Maine
ii hram si joc la noi .
Bine!
Asteptati-ne in musafirie!
Maine!
|