Intr-o zi manam la iaz
gastele, cand un podgheaz
de tatari s-a aratat,
la ucis si la pradat!
Satul nostru, Colunestii,
mai din jos amu Grozestii
unde sant, s-a-nvalvorat
intr-un nor intunecat,
din casute albastrele,
doar din stuh si din nuiele,
numai sperla, bubuind,
se asternea la pamant.
Tata era dus cu-un palc
la parcalabie-n targ.
Mama cu Ileana cum
au scapat ma mir si-acum!
Prins, cu alti baieti si fete,
oameni si femei, tot cete,
cu funiile legati,
ne-am pomenit manati
cu harapnice. Convoi,
in robie, vai de noi!
Mult amar si suferinti!
Tatarii erau cumpliti!
Bocete amarnice,
rugaminti zadarnice!
Railor nu le pasa,
nici la mas nu ne lasau:
pan si noaptea ne manau,
tot de-a dreptul, nu pe sleau!
Bugeacul in ierbi era
ca in palma otova,
roata cat n-azvarleai ochii.
Spurcaci rasareau si drochii,
serpi prin ierbi,
soparle verzi.
Sa traiesti, sa te dezmierzi!
Noi, manati in ceata stransa,
cu lacrimi pe fata panza!
Ne-mboldeau, ranjind, tatarii.
Sus, ocol, ne dau buliharii.
Care om slabit pica,
cu sulita-l sulita,
ne-ngropat de ramanea,
corbilor la imparteala,
lupilor la rontaiala.
Cat tinea in lung si-n lat,
tot cu oase semanat,
tot cu capatani si screle
prin mohor si floricele
era sesul. Herghelii
caii, slobozi, pe campii
treceau vesel, tropotind,
culcand iarba la pamant,
zdrobind iarba si nadejdi
in inimi moldovenesti!
Cum copiii-s de cand lumea,
ca la un zalud, de glume
si de joaca imi ardea!
S-au prins sa ma ia in sa
calaretii. Un marzac,
viindu-i chezu-mi pe plac,
m-a luat cu el, la pranz,
dandu-mi carnica de manz
parpalita in harag
si turta de orz Sa trag
cu arcul imi da la tanchi!
Eu de mic eram mehenghi
cam la toate.
Calaream pe deseuate
pe calul cel mai salbatic.
De marzacul cel spanatic
m-am legat si l-am ur mat
toata viata de baiat.
In Bugeac avea un sat
cu un fel de cetatuie
cu ceardacuri si cu turle
tuguiete, minarete,
si un harem plin de fete
de vanzare, cum ti-i marfa
ori vita.
Pleca la Cafa,
unde-o fi Bahcisarai
el zicea c-acolo-i trai!
Ori la targul Accher man,
si-aducea banet aman!
Ma credea fiestecare
mai tatar decat tatarii:
cel mai rau dintre cei rai,
la solticarii intai,
fruntea fr untii de-a juca
cu geridu la halca!
Si mi-am prins un bidiviu
cu sange de argint viu,
care mergea la gebea
pe palma puteai tinea
paharul plin pan la gura,
nu pica o picatura,
mers asa lin! Da iuteala,
nici nu tineai socoteala,
putea intrece usor
chiar randunica in zbor!
Si prindeau de-acu sa-mi deie
buchinbarii in tuleie,
cand, intr-o buna zi, plean
din tinutul moldovan
au adus o copilita
cu paru-mpletit in gate
lasate pe san, pe spate
de sa-ti iesi din sanatate!
Marzacul marfa sorta,
cum la cherem ii venea:
care de vanzare,
care de pastrare!
Marza fata-a cantarit
din privire; hotari
s-o mai creasca, cat a trece
pan-ce-a avea treisprezece:
varsta la tatari,
la care
fata este fata mare .
Trec ca apa luni si zile.
Eu de dragostea copilei
ma usuc, si ca sa uit
tot in camp petrec mai mult,
cai salbatici la-arcanit,
sa-i deprind la calarit
Intr-o sara la marzac
sant chemat. Temenea fac,
la cei mari cum li-i pe plac:
Aiba-te-n paza Allah!
Cafeluta cu caimac
am primit.
In capataie,
cu sezutul pe calcaie,
din vorba si din cuvant
aflu eu ca, in curand,
pasa de la Accher man
ne pofteste la bairam ,
cu cei mai buni calareti,
cu tintasii din sageti.
Ei, cardas? imi zice
bland
pe umar mana-mi punand.
La intrecerea de cai
daca bir ui, voie ai
dintre roabe sa alegi
care-ti place. Ma-ntelegi?
|
