Despre un podgheaz de tatari

Ne-mboldeau, ranjind, tatarii.
Sus, ocol, ne dau buliharii.
Care om slabit pica,
cu sulita-l sulita,
ne-ngropat de ramanea,
corbilor la imparteala,
lupilor la rontaiala.
Cat tinea in lung si-n lat,
tot cu oase semanat,
tot cu capatani si screle
prin mohor si floricele
era sesul. Herghelii
caii, slobozi, pe campii
treceau vesel, tropotind,
culcand iarba la pamant,
zdrobind iarba si nadejdi
in inimi moldovenesti!
Cum copiii-s de cand lumea,
ca la un zalud, de glume
si de joaca imi ardea!
S-au prins sa ma ia in sa
calaretii. Un marzac,
viindu-i chezu-mi pe plac,
m-a luat cu el, la pranz,
dandu-mi carnica de manz
parpalita in harag
si turta de orz Sa trag
cu arcul imi da la tanchi!
Eu de mic eram mehenghi
cam la toate.
Calaream pe deseuate

pe calul cel mai salbatic.
De marzacul cel spanatic
m-am legat si l-am ur mat
toata viata de baiat.
In Bugeac avea un sat
cu un fel de cetatuie
cu ceardacuri si cu turle
tuguiete, minarete,
si un harem plin de fete
de vanzare, cum ti-i marfa
ori vita.
Pleca la Cafa,
unde-o fi Bahcisarai
el zicea c-acolo-i trai!
Ori la targul Accher man,
si-aducea banet aman!
Ma credea fiestecare
mai tatar decat tatarii:
cel mai rau dintre cei rai,
la solticarii intai,
fruntea fr untii de-a juca
cu geridu la halca!
Si mi-am prins un bidiviu
cu sange de argint viu,
care mergea la gebea
pe palma puteai tinea
paharul plin pan la gura,
nu pica o picatura,
mers asa lin! Da iuteala,
nici nu tineai socoteala,
putea intrece usor

chiar randunica in zbor!
Si prindeau de-acu sa-mi deie
buchinbarii in tuleie,
cand, intr-o buna zi, plean
din tinutul moldovan
au adus o copilita
cu paru-mpletit in gate
lasate pe san, pe spate
de sa-ti iesi din sanatate!
Marzacul marfa sorta,
cum la cherem ii venea:
care de vanzare,
care de pastrare!
Marza fata-a cantarit
din privire; hotari
s-o mai creasca, cat a trece
pan-ce-a avea treisprezece:
varsta la tatari,
la care
fata este fata mare .
Trec ca apa luni si zile.
Eu de dragostea copilei
ma usuc, si ca sa uit
tot in camp petrec mai mult,
cai salbatici la-arcanit,
sa-i deprind la calarit
Intr-o sara la marzac
sant chemat. Temenea fac,
la cei mari cum li-i pe plac:
Aiba-te-n paza Allah!

Cafeluta cu caimac
am primit.
In capataie,
cu sezutul pe calcaie,
din vorba si din cuvant
aflu eu ca, in curand,
pasa de la Accher man
ne pofteste la bairam ,
cu cei mai buni calareti,
cu tintasii din sageti.
Ei, cardas? imi zice
bland
pe umar mana-mi punand.
La intrecerea de cai
daca bir ui, voie ai
dintre roabe sa alegi
care-ti place. Ma-ntelegi?