Sus, la poarta raiului,
Omul izgonit veni.
Planse-o vreme si urni
Fluierele naiului.
Incepu o plangere,
Grea povara pentru somn,
Ca in ingeri si in Domn
Rani prindeau sa sangere.
Si pornira naltele
Lacrimi pe poteci de-amurg.
Si o apa una curg
Altele, tot altele.
Isi plangea pacatele,
Ce gresite-au fost, de lut.
Ce pacate am facut
Oare, neiertatele?
|