Femeie-n negru, spune, pe
cine-astepti in urbe?
Astept razbunatorii din
ghetou, din adanc,
Ce vor porni asaltul-salt
panii ca sa turbe!
1
Meduza soarelui in irizari de curcubeie.
In floare piersicii trandafirii. In alb
Caisii. Alburii migdalii. Reci,
In semetie impietrita muntii
Cu ur me de omat. Un cer albastr u
Ca mar mora. De par te-al marii joc
Cu aur in amestec. Pasari repezi
Tasnind din chiparosi; blond colb;
Polenul starnit: fum verde.
Te astept!
Femeie-n Negr u!
Cine esti? Se stie:
A farmecelor mele mult visata
Faptura, conturata-n poezie.
Te-astept!
Plutesc intr-un balcon,
Ca intr-o nava cosmica de-asupra
Pamantului ce-i gata-n primavara,
Ca un boboc in floare, sa plesneasca
Te-astept!
Dar cine esti? Cum ai sa vii,
Cand for ma ta-i abia o nalucire
Trezita-n palida-mi inchipuire?
Te-astept!
Pe-aceste culmi de stanci patrate,
In chinuita lor singuratate:
Cetati de spaima-n vesnica tacere
Te-astept!
Tot sufletul cu dor te cere
In zbuciumul frenetic, demiurgic.
Cu nefiinta te astept, mireasa!
Din clocotul de-nvolburari de ceata
Vopsita in inel de zorii r umeni,
Ca din stihia gazelor primare,
Te-astept sa vii! De ce? Ca din iluzii
M-ai smuls, ca sa-mi creez pe-aceea
Ce-mi va fi umbra, iar eu umbra ei.
Femeie-n Negr u ori iluzia cea mare
Si ultima! Eu lumii vreau sa las
Nectarul vrajii indulcit durerii;
Ipotenuza unui vis concentric
Ce-n toti se arondeaza, si se pierde
Vreau sa arunc o minge incandescenta,
Sa-ntorc privirile-inglodate-n crima,
Sange varsat si ura fara noima.
Doar omul pentr u ce a fost creat?
Dupa minciuna ambulanta, ca o haita
De lupi, sa umble-mprastiind omor uri?
Sa-si umfle bur ta cu hoitina cruda,
Si, ragaind, sa se tarasca-n tina
Lipindu-si ochii cu mocirla? Nu!
2
Femeie-n Negr u! Vreau suavul aer
Al zorilor cu tine sa-l sorb si sa ma-ncaier
Cu sufletu-ti ostil si dogorat de patimi,
Satul de pribegia-mi si de singuratatea-mi.
Luceferii rebeli ce tulbura si-nfrunta
Mi-i vreau doar petr u mine in harazita nunta,
In ghimpii tai sa-mi hacui statornicita unda,
Setos de nar uirea in ceata ta fecunda.
In noaptea fulgerata de sclipat in tenebre
Cu vuiet de sirene si bubuiri funebre,
Cand impilarea face sa duduie pojarul,
Femeie-n Negru, vino sa ridicam paharul!
Stapanii nu-si gaseasca odihna nici in urna!
Ei dominau din moar te c hiar inrobita tur ma!
Pe tomuri de pandecte din vechi biblioteci
Cu talpa ta de flacari pedepsitor sa treci,
Si hohotul tau rosu, ca focu-n stuharii,
Plioscaie pe tronuri in praf, printre stafii
Ca steagul razvratirii.
Femeie-n Negru marea.
In haine fumurii iti poarta-asemanarea
Matros voi fi: stiu bine ca ti-s pe plac matrosii!
Corabia, fantoma sub steaguri verzi si rosii,
In labirint de neguri, nu capitanu-ndr uma,
Ci mana ta stapana cu facla mandra luna.
3
Femeie-n Negru, oare ce cauti in bazarul
Desertaciunii noastre mereu fara de har?
Pe tava trotuar ului cui ii oferi tu darul?
Pe ale gurii rodii surasul ti-i amar,
Si guresa si muta lumina-i si mister ul
Splendoarea pielii tale cu nimb de chihlimbar
Si taina matasoasa ce o ascunde par ul,
Potaile lascive le-adulmeca cu sarg,
Dar rasul tau taios e iute, ca jungher ul.
Esti ca un lan de paine cu spicul dat in parg,
Dar nu astamperi foamea. Provoci numai si manii!
Starcesc la colturi lupii, ca prostii in zi de targ.
Sedusi de silueta si ale tale linii,
Trasate de o mana de mester la condei.
Femeie-n Negru, zarea de vraja ta e plina.
Dar cum sa te priceapa o turma de pigmei,
Lumeasca-ncertitudine traita in surdina
Cand vor s-o prelungeasca prin vesnicia ta?
Izvor de beatitudine, tu, sursa de lumina
In ochii mei nevrednici nici ur ma de-ati pur ta
4
Zidari! Pridvorul ei pe tar mul marii
Durati-l pe un promontoriu dur,
Cu zari albastre sa-l proptiti in jur:
Altar pe portativul departarii.
Albeata mar morei sa-i dea contur
Cu usurinta pura a-ncantarii
Cuib de lastun, pe geana inserarii,
Cu foisoru-n cercuri de velur
Prea poate visul meu sa-i fie vatra
De temelie-acestui rar castel?
Ori ritmul versului exact ca piatra?
Femeie-n Negru! Dorul meu rebel!
Sonetul, vezi, nici el nu-mi pare greu?
Greu dr umul meu incer t, popasul meu!
5
Femeia-n Negru asta n-a vazut.
Mor t Mar tin Luter King. Dar asasinul
American e viu! Poftim destinul!
Ce ne apasa fer m si nevazut.
Dar mersul obstii e-n necunoscut?
Dar parca omu-i frate cu asinul?
Mor t Robert Kennedy Iar asasinul,
Femeie-n Negr u, cine l-a vazut?
Lugubr u urla caini rasisti la luna,
La luna ascunsa-n cortu-i nevazut.
Pe piete oameni negri se aduna,
Cei morti cu viii-n Lupta se-mpreuna.
Femeia-n Negr u sta solemn pe scut.
6
O, plasmuirea mea de fumuri lente
Pe pragul omenestii incercari,
In ce desert pe aprige dureri
Gasesti aleanul oazelor absente?
Tresare apa-mortilor. Carari
Cu vietati gonite-n zari ardente.
Cu-arborescente flacari continente
Ce zguduie-n proteste fulgerari!
Aci-n desisul zarvei citadine,
Cu bratul gol, desi de lume plin,
Femeie-n Negru, vad ca-ti sade bine.
In fr unte prapur de-ntristare, mergi,
Decisi, in urma-ti, luptatorii vin,
Ca lictorii cu bardele-ntre vergi.
7
Femeie-n Negr u, spune, pe cine-astepti in urbe?
Astept razbunatorii din ghetou, din adanc,
Ce vor porni asaltul satrapii ca sa turbe!
Magnatii capitalului,
Sa-i vad zvarliti din seifuri, ca vier mii goi in praf
Femeie-n Negru
Taci! N-auzi un gong? Chemarea?
E Marea vietii. Sunt panza ce va duce
Corabia sperantei spre constelatii noi
Zidar de veacuri, Omule Anteu,
Ia lira-n maini si canta, ca Orfeu.
Cuvantul creator va stapani-n milenii,
Stapan pe realitati, nu spectr u vagabond!
Fii luptator in mijlocul arenei,
Ne-nfricosat de scorpii si balauri,
Si vei invinge! M-ai priceput?
Am priceput! Femeie-n Negr u
Femeie-n Negru!
Femeie-n Negr uuuuu
S-a dus. Eu am ramas cu lira
|
