Pe-un scuman, alaturati,
Hulpe-s tolaniti doi frati,
de varsat stricati
si la par roscati.
Zi, Gavril!
Neta, Colica!
Las Colica sa va zica
Ion Fagadaru:
D-apoi lui i se cuvine,
ca-i mai mare decat tine.
Colica Hulpe:
Sa zic dara Ce pot zice!
Cum da grindina prin spice,
peste noi au dat tatarii
pe neprins de veste. Care
de copite-a fost zdrobit;
de sageti care-a pierit;
care-a scapat in campie;
care-a fost dus in robie,
dupa cum stie oricine
ca se poarta tatarimea.
Tata in posasarie,
tinea moara, abarie,
sleahul peste pod cum treci
mai din sus de Hedegheci,
peste Bac. Manastireasca
era moara ceea. Iasca
parca-a fost, a ars de tot,
cu tata pitit in pod.
Pe surori le apara
mama, cand o halbara
pantecoasa de tatar
a infipt-o intr-un par
Sorioarele, pe sine,
le-au luat cu dansii, cainii!
Cu Gavril, fratane-meu,
ne-am ascuns intr-un dudau,
in mocirla din parau,
printre broaste, lipitori
supti de ele pana-n zori.
Iaca si asa, s-asa
am incalecat pe-o sa
Gavril Hulpe:
N-o scurta, ba ta Colica!
Am trait pribegi, adica,
cand fugari, cand zilieri
la mazali, ori mosieri,
la calugarasii zbiri
pe la cele manastiri;
cand argati pe la stapani,
ani! nu luni si saptamani.
Ploua cu bulbuci,
bine-i de slugi!
Da stapanii
urla ca cainii!
doina noastra era.
Ne sticleam dintii la stele,
si la fete fr umusele
pe la sezatori,
priveghind pana in zori,
povesti ascultand,
ochii holband.
Capul ne-au impuiezit
intamplari de nemaiauzit,
cu Feti-Fr umosi si zmei,
cu uriesi si prichindei.
Am stat si am cumpanit,
si temei am gasit,
ca povestea este
leac, la ceea ce nu este!
Ne-a palit un dor,
noi unui fecior
soti de trai sa-i fim
si sa doboram
zmeii fiorosi,
spanii minciunosi,
toti vrajmasii rai,
mari si mititei,
Pasare Maiastra
s-aducem acasa,
merele de aur
furate de balaur,
cu a lor lumina
sa creasca-n gradina
De Paun am auzit.
La bun lucr u ne-a por nit:
pe tatar unde-l gabjim,
pe loc il si spovedim.
De se face mut si surd,
il lasam de cap mai scurt,
ca parintilor bucurie
pe ceea lume sa fie,
fie-le cenusa usoara,
ca nici mor mantul nu li-l stim,
bunaoara.
Mai piscam si din turcime,
paganeasca spurcaciune,
si-om farma intr-insii pan ce
tributul cel de sange
nu vor sta de implinit,
tarisoara de lipsit
de feciori.
Si cu grecii vanzatori
suntem tot necr utatori
Mai in scurt, am putea zice,
de bur uieni venetice,
holda tarii sa n-o strice,
suntem niste cositori,
de capete scurtatori.
Scoate o sabie stramba
si o cearca pe limba.
Ce mai buza, lovi-o-ar damblaua,
Vai de cel, care-a pupa-o-a!
Bade Colica, punem saua?
Paun:
Catinel, bre Gavrile, la vale ia-o!
Avem, bre frate, paza
la amiaza.
Corbul batran Caarrrr!
Si cotofana saltareata.
Rata-rata!
Iar in noapte
doar buha la noi de razbate
Bu-hu-hu-huuuu!
Pribeagul:
Sfanta manie, detuna si trasneste
buruiana in brazda ce se-mpuiezeste!
Sageteaza, cer ule, din palcurile
nourilor!
Stropseste viitura nebuna a bourilor,
farama capul naparcilor iesite la
drum!
Pana cand morti fara morminte,
pana cand scrum?
Curge apa de foc pe carari,
plang umbrele celor morti fara
lumanari la cap.
Behaie in nadragi si-n doua picioare
puturosul tap,
tapul silniciei si al fardelegii.
Neghina de bob curat se alege.
Si se va alege, neaparat!
Pamantul de-i pamant, nu poate ramane
nearat!
Inima de-i inima nu poate fara
fratie!
Sufletul de-i suflet trebuie sa fie
curat.
Omul de-i om tanjeste dupa omenie.
O vad! O vad lumea de maine, minunata
lume!
Sarut picioarele frumusetii, ce n-are
nume!
Paun:
Scoala, tarisoara, scoala,
cat poti zace ca de boala!
Pana una-alta, zi-ne,
Timofei, ce-a fost cu tine!
